Mărturie indirectă
mărturie indirectă, mărturie cuprinzând relatări privitoare la împrejurări de orice natură despre care martorul nu a luat cunoştinţă în mod direct (nu le-a auzit, nu le-a văzut etc.) prin simţurile proprii, ci numai indirect, cunoscându-le din auzite sau din ceea ce vorbeşte lumea (zvon public).