Mărturisire calificată

mărturisire calificată, mărturisire constând într-o recunoaştere formală a faptului pretins de adversar, dar cuprinzând, totodată, şi unele precizări şi explicaţii referitoare la anumite împrejurări, care, producându-se în acelaşi moment cu faptul mărturisit, dau acestuia o altă calificare juridică.

Astfel, pârâtul recunoaşte primirea unei sume de bani de la reclamant, dar pretinde că acesta i-a achitat-o cu titlul de preţ pentru anumite obiecte vândute lui, iar nu cu titlu de împrumut, cum se susţine în acţiune. M.c. nu poate fi scindată de instanţă, ci trebuie reţinută în întregul ei [v. şi mărturisire].