Mărturisire extrajudiciară

mărturisire extrajudiciară, mărturisire constând în recunoaşterea orală sau scrisă care, întrucât nu a fost făcută în faţa judecătorului competent în cursul procesului unde urmează să fie utilizată ca mijloc de probă, nu are caracterul de actualitate specific mărturisirii judiciare şi nici nu este percepută nemijlocit de către instanţa ce urmează să soluţioneze pricina. Are un atare caracter, de exemplu, m. făcută în faţa unei instanţe necompetente, cea cuprinsă într-o scrisoare adresată părţii adverse sau unui organ de stat etc.

în principiu, m.e. are aceeaşi forţă probantă ca şi mărturisirea judiciară, fiind lăsată, ca şi aceasta din urmă, la aprecierea instanţei. M.e. făcută în scris, şi tot astfel m.e. făcută oral în faţa unui organ de stat, dar consemnată într-un act scris, poate fi folosită în orice proces, fiind probată cu înscrisul respectiv şi având aceeaşi forţă probantă cu a înscrisului care o materializează. M.e. orală poate fi utilizată numai în cazurile în care este admisă proba cu martori [v. şi mărturisire].