Măsuri asigurătorii în materie fiscală
măsuri asigurătorii în materie fiscală, măsuri de indisponibilizare şi conservare dispuse, sub forma popririi asigurătorii şi a sechestrului asigurătoriu, asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanţelor fiscale. 1) M.a. sunt reglementate de Codul de procedură fiscală (art. 129 şi art. 130); potrivit legii, se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. 2) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. 3) Dacă m.a. dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi; în cazul neplăţii, m.a. se transformă în măsuri executorii, odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă. 4) M.a. se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent, în care se va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate; decizia trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent. 5) M.a. se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.