Motivarea recursului

motivarea recursului, activitate procesuală desfăşurată de recurent în scopul susţinerii nelegalităţii hotărârii atacate. M.r. prezintă o dublă semnificaţie: determină limitele controlului judiciar extraordinar şi conferă intimatului posibilitatea de a-şi pregăti apărarea. Recursul poate fi motivat prin însăşi cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, dar înăuntrul termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac. M.r. urmează să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora partea interesată – recurentul – solicită modificarea sau desfiinţarea hotărârii atacate; ea nu implică cu necesitate o dezvoltare amplă a fiecărui motiv de casare, fiind suficientă arătarea succintă a temeiului de fapt ori de drept pe baza căruia s-a exercitat calea de atac. Termenul pentru m.r. este egal ca durată cu cel prevăzut de lege pentru declararea recursului; el se socoteşte de la comunicarea hotărârii, atât pentru părţi, cât şi pentru procuror, chiar dacă recursul s-a declarat mai înainte. în mod obişnuit recursul se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac; cu toate acestea părţile au posibilitatea de a declara recurs chiar înainte de comunicare, de vreme ce dreptul la recurs se naşte din momentul pronunţării hotărârii. în schimb, recursul poate fi motivat numai după redactarea şi comunicarea hotărârii, întrucât anterior acestui moment procesual partea interesată nu are cunoştinţă de temeiurile de fapt şi de drept ale hotărârii.

Termenul de m.r. este diferit de cel pentru declararea sa în următoarele cazuri: 1) când partea a declarat recurs mai înainte de comunicarea hotărârii; 2) când termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii. în ambele situaţii, termenul de m.r. va curge de la comunicarea hotărârii, chiar şi pentru procuror. Termenul pentru m.r. începe să curgă odată cu cel de declarare a căii de atac: 1) când partea renunţă la comunicarea hotărârii; 2) când partea interesată a solicitat să se comunice hotărârea celeilalte părţi; 3) când hotărârea a fost comunicată părţii odată cu somaţia de executare. Nerespectarea termenului pentru m.r. atrage sancţiunea decăderii recurentului din dreptul de a invoca motivele de nulitate a hotărârii atacate. Ca efect al decăderii, recursul nu va fi respins ca nemotivat, ci se va constata nulitatea acestuia. Efectele decăderii sunt atenuate însă de principiul rolului activ al instanţei, întrucât ea poate invoca din oficiu motivele de ordine publică, pe care însă trebui să le pună în dezbaterea părţilor. Indicarea greşită a m.r. nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de lege. Sancţiunea decăderii nu operează în privinţa încălcării unor dispoziţii legale imperative; excepţiile absolute vor putea fi invocate în tot cursul judecăţii, respectiv până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de recurs [v. şi motive de recurs]