Motive de apel
motive de apel, neregularităţi sau greşeli ce se pretind a fi fost săvârşite cu prilejul judecăţii în faţa instanţei de fond şi care, direct sau indirect, se reflectă în hotărârea atacată. Controlul judiciar exercitat de instanţele de apel este un control complet, atât asupra temeiniciei, cât şi a legalităţii hotărârii primei instanţe, în limitele fixate prin cererea de apel. Spre deosebire de recurs, legea nu prevede expres care sunt m.a., ci doar că cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; astfel de motive pot fi, de exemplu: aprecierea eronată a probelor de către instanţa de fond, apelantul arătând care sunt probele interpretate greşit şi care ar fi interpretarea corectă a acestora; aplicarea greşită a legii ca urmare a stabilirii greşite a situaţiei de fapt, cu indicarea dispoziţiilor legale incidente situaţiei corecte de fapt. Potrivit legii, părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare; în ipoteza în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel este obligată să se pronunţe, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă. în legătură cu m.a., jurisprudenţa a făcut următoarele precizări: folosirea în apel a motivele invocate în faţa primei instanţe nu scuteşte apelantul de a arăta care sunt acele motive; instanţa de apel nu poate să refuze discutarea unui m.a. pe considerentul că el a fost deja examinat de prima instanţă şi a fost respins ca nefondat; arătarea motivelor de drept nu implică şi obligaţia de a indica textele de lege din care derivă sau pe care se sprijină acele motive;