Motive de divorţ

motive de divorţ, împrejurări obiective temeinice care vatămă grav şi iremediabil relaţiile dintre soţi, făcând imposibilă continuarea căsătoriei pentru soţul care cere desfacerea ei. Legea nu precizează care sunt aceste împrejurări, ci stabileşte doar condiţiile în prezenţa cărora instanţa poate pronunţa divorţul; instanţele judecătoreşti au reţinut însă frecvent ca m.d. următoarele împrejurări:

1) împrejurările care reduc considerabil aptitudinea unuia dintre soţi de a întreţine o viaţă conjugală normală (ca de exemplu, o malformaţie a organelor genitale; pierderea totală sau în mare măsură a aptitudinii fiziologice de coabitare; o boală cronică gravă sau o maladie nervoasă incurabilă etc.);

2) fapte imputabile soţilor; acestea sunt deosebit de numeroase şi diverse, având semnificaţii diferite de la caz la caz, astfel încât caracterizarea lor ca m.d. implică o analiză temeinică a tuturor factorilor obiectivi şi subiectivi ce determină sau influenţează modul de desfăşurare a relaţiilor de familie în cazul dat. Astfel de fapte sunt: a) săvârşirea de către unul dintre soţi a unei infracţiuni care lezează relaţiile de familie (incest, abandon familial, viol etc.); prin asemenea fapte se încalcă în mod grav regulile de conduită în societate, principiile morale elementare, creându-se situaţii inacceptabile pentru soţul inocent; b) separaţia de fapt îndelungată a soţilor, care face ca nici unul dintre ei să nu-şi poată îndeplini obligaţiile izvorâte din căsătorie, golind de conţinut raporturile de căsătorie, zdruncinând baza acesteia şi indicând, totodată, lipsa, cel puţin în privinţa unuia dintre soţi, a interesului de a menţine valabilă căsătoria, care se reduce astfel la o simplă uniune formală, în cadrul căreia fiecare dintre soţi îşi trăieşte viaţa separat; c) neîndeplinirea de către unul dintre soţi a obligaţiilor conjugale, chiar în condiţiile în care traiul în comun nu a fost întrerupt; refuzarea sau neglijarea de către unul din soţi a îndeplinirii obligaţiilor fireşti ce decurg din căsătorie constituie o sursă permanentă de neînţelegeri, care subminează şi distrug lent, dar sigur, căsătoria; d) nepotrivirea fiziologică a soţilor, în măsura în care înrâureşte negativ desfăşurarea normală a raporturilor conjugale; e) violenţele fizice grave (cum ar fi: vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; tentativa de omor săvârşită de către unul dintre soţi asupra celuilalt soţ etc.) îndreptăţesc victima să ceară desfacerea căsătoriei; asemenea acte pot constitui m.d., chiar dacă săvârşirea lor a fost determinată şi de comportarea necorespunzătoare a victimei, dacă în virtutea principiului deplinei egalităţi a soţilor, pe care se fondează căsătoria, nici unul dintre ei nu are dreptul să aplice, în vreun fel oarecare, „corecţii” celuilalt; f) alcoolismul; consumarea băuturilor alcoolice de către unul dintre soţi poate fi invocată ca m.d. de către celălalt soţ numai în măsura în care depăşeşte limitele rezonabile şi impietează asupra desfăşurării normale a relaţiilor de familie; se legitimează divorţul în toate cazurile în care alcoolismul determină degradarea morală a soţului ce are acest viciu.