Mijloace de probă

mijloace de probă – mijloace legale prin care se stabilesc elementele de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a unei cauze. Mijloacele de probă sunt: declaraţiile învinuitului sau inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele (art. 64 C. proc. pen.).

mijloace de probă scrise, orice înscrisuri care în conţinutul lor arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului în procesul penal (art. 89, C.p.p.). V. şi înscris judiciar.

mijloace materiale de probă – obiecte care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite (de ex., cuţitul cu pete de sânge, paharul cu resturi de otravă etc.), precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului (de ex., corespondenţa unei persoane, registrele unui gestionar, un ciob de sticlă purtând amprenta făptuitorului etc.). Constituie m.m. de p. şi aşa numitele corpuri delicte, adică obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni (ex., o armă de foc sau un cuţit în cazul unui omor, uneltele de lăcătuşerie în cazul unei spargeri etc.), precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii (ex., înscrisul contrafăcut în cazul unei falsificări, obiectul însuşit în cazul unui furt etc. (art. 95, C.p.p.).