Nulitate

nulitate, sancţiune civilă care constă în desfiinţarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale. Nulitatea poate fi absolută sau relativă. Nulitatea absolută constă în următoarele cazuri: când lipseşte un element esenţial de validitate al actului (consimţământ, obiect, cauză); când actul a fost încheiat de o persoană lipsită de capacitatea de folosinţă; când obiectul sau cauza actului juridic sunt imorale, când nu s-a respectat forma solemnă cerută de lege pentru validitatea actului. Nulitatea este relativă în următoarele cazuri: când consimţământul este viciat prin eroare, doi sau violenţă; când actul a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor legale privind capacitatea de exerciţiu, fie că a fost încheiat de minorul sub 14 ani sau interzisul judecătoresc, (persoane lipsite total de capacitate de exerciţiu) fie că a fost încheiat de minorul cu capacitate restrânsă fără încuviinţarea ocrotitorului legal sau, după caz, fără încuviinţarea autorităţii tutelare: când nu s-a respectat interdicţia de a nu încheia un anumit act juridic, stabilită pentru ocrotirea unui interes personal.

nulităţi – sancţiuni procedurale constând în lipsirea de eficienţă a actelor procedurale îndeplinite cu nerespectarea dispoziţiilor legale, dacă încălcarea legii a adus o vătămare drepturilor ori intereselor legale ale părţilor sau soluţionării juste a cauzei, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului nelegal îndeplinit. ~ absolute – nulităţi care nu pot fi acoperite în nici un mod, sunt luate în considerare în tot cursul procesului şi pot fi invocate de oricare participant, sau din oficiu. în cazul nulităţilor absolute, care sunt totdeauna exprese, există o prezumţie absolută de vătămare. Potrivit Codului de procedură penală român, încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia, la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea procurorului, la prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori, este sancţionată întotdeauna cu nulitatea absolută. ~ relative – nulităţi care pot fi înlăturate din voinţa celui vătămat prin actul procedural îndeplinit cu nerespectarea dispoziţiei legale; pot fi invocate numai de cel vătămat în drepturile sau interesele sale legitime şi pot fi luate în considerare numai dacă au fost invocate până într-un anumit moment al desfăşurării procesului (în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului). In cazul nulităţilor relative, care sunt totdeauna nulităţi virtuale, cel care invocă nulitatea trebuie să facă dovada vătămării. Instanţa ia în considerare şi din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. ~ totale – nulităţi care atrag desfiinţarea totală a actului procedural lovit de nulitate; ~ parţiale – nulităţi care atrag numai desfiinţarea parţială a actului procedural lovit de nulitate.