Nulitatea societăţii comerciale
nulitatea societăţii comerciale, sancţiunea care atrage încetarea fără efect retroactiv şi intrarea în lichidare a unei societăţi comerciale înmatriculate în registrul comerţului, deoarece constituirea acesteia a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute pentru înfiinţarea ei valabilă. N.s.c. se declară de către instanţa judecătorească, competenţa de soluţionare a acţiunii în nulitatea societăţii aparţinând tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul societatea. Calitate procesuală pasivă în acţiunea în nulitate are însăşi societatea comercială în discuţie, şi nu asociaţii sau fondatorii acesteia, în acţiunea în n.s.c. pot fi invocate următoarele motive de nulitate: i) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în cazurile în care legea impune această formă; ii) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii; iii) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice; iv) lipseşte încheierea judecătorului delegat/rezoluţia directorului ORC/persoanei desemnate de acesta de înmatriculare a societăţii; v) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii; vi) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris; vii) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat; viii) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege (art. 56 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Motivele de nulitate prevăzute expres de lege sunt cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate de către orice persoană interesată, în vederea salvgardării societăţii comerciale, art. 57 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale prevede interdicţia declarării n.s.c., în cazul în care cauza de nulitate, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.