Obiectul infracţiunii

obiectul infracţiunii – valoarea socială sau bunul care se pune în pericol sau se vatămă prin săvârşirea unui fapt incriminat de legea penală. ~ juridic – valoarea socială şi relaţiile sociale ocazionate de aceasta, ocrotite prin incriminarea şi sancţionarea unei fapte care prezintă un pericol social. ~ juridic generic – obiect juridic comun unui grup întreg de infracţiuni (de ex., al tuturor infracţiunilor contra patrimoniului). ~ juridic special – obiect jridic propriu unui subgrup de infracţiuni (de ex., al infracţiunilor contra libertăţii persoanei) sau unei infracţiuni determinate. ~ juridic principal – relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea acţiunii principale, de bază, din cadrul unei infracţiuni complexe (de ex., la infracţiunea de tâlhărie, obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial). ~ juridic adiacent – relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea acţiunii adiacente din cadrul unei infracţiuni complexe (de ex., la infracţiunea de tâlhărie, relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea persoanei). ~ material – entitatea materială (lucru, animal, corpul persoanei etc.) asupra căruia făptuitorul operează în mod fizic, expunând-o unui pericol sau producându-i o vătămare materială.

obiectul infracţiunii, valoarea socială care este pusă în pericol ori este vătămată prin săvîrşirea unei fapte incriminate de legea penală. Legea penală română apără suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, proprietatea, persoana şi drepturile acesteia precum şi întreaga ordine de drept. Obiect juridic, relaţiile sociale ocrotite prin încriminarea şi sancţionarea unei fapte care prezintă pericol social. Relaţiile sociale sînt puse in pericol, în cazul săvîrşirii unei fapte antisociale, prin atingerea adusă valorilor sociale apărate de legea penală.