Onus probandi

onus probandi (expr. lat., “sarcina probei”) – expresie care denumeşte obligaţia ce revine participanţilor la proces de a face dovada diverselor împrejurări ce constituie obiectul probaţiunii. în procesul penal onus probandi revine acuzării (procurorului sau eventual părţii vătămate). învinuitul sau inculpatul nu este ţinut să probeze nevinovăţia, dar dacă are temeiuri să combată dovezile strânse împotriva sa, îi revine sarcina probei în legătură cu obiecţiile pe care le formulează.