Ope legis

ope legis, (potrivit ordinului legii) expresie prin care se desemnează drepturile şi obligaţiile care decurg din lege, fără a mai fi necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.

ope legis – (expr. lat., „potrivit ordinului legii”) – expresie folosită pentru a caracteriza acele măsuri, îndatoriri, drepturi care decurg din lege fără a mai fi necesară o hotărâre a instanţei de judecată (de ex., pedepsele accesorii decurg automat din lege odată cu pronunţarea unei pedepse cu închisoare).

ope legis, expresie latină folosită pentru a caracteriza acele măsuri, îndatoriri, drepturi sau instituţii a căror realizare decurge din lege, fără a mai fi necesară o apreciere şi un act de dispoziţie din partea organului judiciar. De exemplu, în căile de atac extraordinare, organul judiciar are posibilitatea să dispună suspendarea executării hotărîrii atacate, cînd apreciază că această măsură este necesară; în schimb efectul suspensiv al recursului se produce ope legis, suspendarea executării hetărîrii
atacate fiind o consecinţă legală a declarării recursului (afară de cazurile cînd legea dispune altfel).