Oralitate

oralitate – caracteristică a procesului penal în faza de judecată, constând în desfăşurarea lucrărilor în mod oral (art. 289 C. proc. pen.). Inculpatul, partea civilă şi partea civilmente responsabilă fac declaraţii şi formulează susţinerile lor în formă orală, martorii se ascultă în acelaşi mod, probele sunt verificate, discutate, analizate în mod oral, părţile şi procurorul pun concluziile lor, de asemenea, în mod oral. La pronunţarea soluţiei se ţine seama de toate susţinerile formulate oral de către părţi, chiar dacă acestea nu au fost consemnate în scris.

oralitate, principiu de desfăşurare a activităţii procesual penale în cursul judecăţii, constînd în efectuarea tuturor actelor procedurale din această fază în mod oral (art. 289, C.p.p.). Inculpatul şi celelalte părţi fac declaraţii şi formulează susţinerile lor în formă orală, martorii se ascultă în acelaşi mod, probele sînt verificate, discutate, analizate în mod oral, părţile şi procurorul pun concluziile lor în aceeaşi formă, orice chestiune s-ar ridica înaintea instanţei se va pune, de asemenea, în discuţie oral etc. La pronunţarea soluţiei instanţa are obligaţia să ţină seama de toate susţinerile formulate oral de către cei care au participat la judecată, chiar dacă acestea nu sînt consemnate în scris.