Organ

Organ

organ – persoană ori grup de persoane care îndeplineşte o funcţie publică sau administrativă. Organul este învestit cu o anumită competenţă. ~ de cercetare penală, organ care efectuează cercetarea penală. Acestea sunt: ~ de cercetare penală ale poliţiei, ~ de cercetare penală speciale. Organele poliţiei au competenţă materială generală, în sensul că ori de câte ori legea nu atribuie altui organ competenţa cercetării unei cauze aceasta revine organelor poliţiei. Ca organe de cercetare ale poliţiei funcţionează lucrători operativi anume desemnaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Organele de cercetare penală speciale sunt organe care efectuează cercetarea penală în anumite cazuri speciale: ofiţeri anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare, corp aparte şi similare pentru cercetarea infracţiunilor săvârşite de militarii în subordine ori de angajaţii civili ai acestor unităţi; ofiţeri anume desemnaţi de către şefii comendui-rilor de garnizoană, pentru cercetarea infracţiunilor săvârşite de militari în afara unităţilor militare, ofiţeri de grăniceri şi ofiţeri anume desemnaţi de Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru cercetarea infracţiunilor de frontieră, căpitanii porturilor pentru infracţiunile la regimul navigaţiei maritime şi fluviale. în primele trei cazuri de mai sus cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant. ~ de constatare sunt organe care, fără a fi organe de cercetare, au obligaţia legală să procedeze la luare de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea unei infracţiuni şi să întocmească proces verbal despre împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia (organe specializate pentru infracţiunile ce constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii; ~ de executare, v. şi instanţă de executare, judecător delegat cu executarea. ~ de jurisdicţie -organe care au atribuţii în legătură cu rezolvarea litigiilor de orice fel (implicit cele care pot fi sesizate cu judecarea cauzelor penale). ~ judiciare – organe care au atribuţii în legătură cu descoperirea, urmărirea şi judecarea infracţiunilor (organe de urmărire penală şi instanţe de judecată). ~ judecătoreşti -organe care soluţionează pricinile date de lege în competenţa lor (înalta Curte Supremă de Casaţie şi Justiţie, tribunalele, judecătoriile). Organele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia în ţara noastră, v. şi instanţe de judecată. ~ de urmărire penală, organe care efectuează urmărirea penală (procurori şi organe de cercetare penală).

organ competent, organ care, în sensul legii procesual penale, este îndrituit să desfăşoare o activitate procesuală. Activitatea o.e., dacă se desfăşoară potrivit reglementărilor legale, produce efectele juridice prevăzute de lege.

organ necompetent, organ care, în sensul legii procesual penale, nu are dreptul să desfăşoare anumite activităţi în cadrul procesului penal. Actele procesuale sau procedurale efectuate de un o.n. nu produc efecte juridice. Există totuşi unele situaţii în care legea autorizează ori obligă o.n. să îndeplinească anumite acte sau recunoaşte ca valabile actele sale. Astfel, în cazuri urgente, organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amînare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui. De asemenea, în caz de declinare de competenţă pentru necompetenţă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse de o.n. se menţin (art. 42, alin. 3, C.p.p.).

Lasă un comentariu