Parte

parte, noţiune ce desemnează persoana fizică sau juridică care afirmă, în procesul civil, un interes propriu în confruntarea sa cu o altă persoană. îndreptăţirea de a participa la activitatea judiciară, în calitate de p., este recunoscută persoanelor care afirmă interese contrare, în sensul că cel puţin una dintre ele pretinde că are de realizat un drept subiectiv faţă de cealaltă. Legea recunoaşte posibilitatea de a dobândi calitatea de p. oricărei persoane care are folosinţa drepturilor civile;
pentru a deveni p. în procesul civil nu este necesar ca o persoană să fie şi titulara dreptului sau obligaţiei care formează conţinutul raportului juridic dedus în judecată; aceasta înseamnă că devine p. în procesul civil şi persoana care promovează o acţiune având ca obiect constatarea inexistenţei unui raport de drept substanţial; aşadar, pentru a determina cine este p. în procesul civil nu trebuie cercetat fondul dreptului, ci numai aspectul procesual. Raporturile procesuale ce se stabilesc între p. generează drepturi şi obligaţii atât pentru reclamant, cât şi pentru pârât; p. îşi pot desfăşura activitatea lor numai în limitele drepturilor şi obligaţiilor procesuale prevăzute de lege. Poziţia p. în procesul civil se caracterizează prin aceea că ea este tot timpul contradictorie; reclamantul tinde să-şi dovedească pretenţiile afirmate în justiţie, iar pârâtul urmăreşte să formuleze obiecţiuni de natură a determina respingerea acţiunii. Pârâtul poate adopta şi o altă atitudine: el are dreptul de a formula pretenţii proprii faţă de reclamant, printr-o cerere reconven-ţională; într-o asemenea împrejurare, p. dobândesc roluri duble, ele având, fiecare, atât calitatea de reclamant, cât şi de pârât. P. pot dobândi însă şi alte poziţii, în funcţie de fazele judecăţii; astfel, p. care exercită o cale de atac poartă denumirea de apelant, recurent, revizuient sau contestator, întrucât prin activitatea sa urmăreşte reformarea ori retractarea hotărârii atacate; în schimb, p. căreia îi este favorabilă hotărârea atacată -intimatul – urmăreşte menţinerea acesteia [v. şi reclamant; pârât].

parte – persoană care participă la desfăşurarea procesului penal în legătură cu apărarea drepturilor sale legale. Sunt părţi în procesul penal: inculpatul, persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală; ~ vătămată – persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă la procesul penal; ~ civilă – persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal; ~ ci-vilmente responsabilă – persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, în cadrul procesului penal, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului (art. 23-24 C. proc. pen.). parte (a Codului penal, a Codului de procedură penală, a legislaţiei penale) – subdiviziune fundamentală a Codului penal, a Codului de procedură penală, a legislaţiei penale în general. ~ generală a Codului penal – cuprinde reglementările generale privitoare la instituţiile de bază ale dreptului penal (infracţiune, răspundere penală, pedeapsă) precum şi principiile de aplicare a legii penale în timp şi spaţiu. Aceste reguli şi principii au aplicabilitate generală. ~ specială a Codului penal – cuprinde dispoziţiile privitoare la infracţiuni sub aspectul lor special (particular). ~ generală a legislaţiei penale, v. partea generală a codului penal. ~ specială a legislaţiei penale – este formată din partea specială a Codului penal (principală fracţiune părţii speciale a legislaţiei penale) şi din dispoziţiile penale cuprinse în diferite legi extrapenale. ~ generală a Codului de procedură penală – cuprinde regulile de bază şi acţiunile în procesul penal, precum şi reglementările generale cu privire la competenţă, probe şi mijloace de probă, măsuri preventive (şi alte măsuri procesuale). ~ specială a Codului de procedură penală – cuprinde reglementările speciale privitoare la modul de desfăşurare a urmăririi penale, a judecăţii, a executării hotărârilor penale, precum şi reglementările în legătură cu unele proceduri speciale.

parte, persoana care încheie actul juridic civil, personal sau prin reprezentare, şi în patrimoniul ori faţă de care se produc efectele actului respectiv.

În legătură cu noţiunea de parte a actului juridic civil se impun unele precizări.

În primul rând, cuvântul „parte” desemnează atât pe una dintre părţile actului juridic civil bilateral sau plurilateral, cât şi pe autorul actului juridic civil unilateral. Desigur că, în raport de natura actului juridic, părţile poartă denumiri diferite (ofertant, testator, vânzător şi cumpărător, asociaţi, copărtaşi etc.).

În al doilea rând, trebuie subliniat că, în sens juridic, prin parte se înţelege nu numai persoana care încheie direct şi personal un anumit act juridic civil, ci şi persoana care încheie actul prin intermediul unui reprezentant (legal sau convenţional).

În al treilea rând, este de remarcat că, din punct de vedere juridic, o parte a actului juridic civil poate fi alcătuită din mai multe persoane fizice sau juridice care promovează ori au un interes sau o poziţie comună.

Ca o concluzie, reţinem că părţile reprezintă acea categorie de persoane faţă de care actul juridic civil îşi produce efectele în temeiul principiului relativităţii.