Perimarea executării silite

perimarea executării silite, sancţiune procesuală ce determină stingerea actelor de urmărire ca o consecinţă a lipsei de diligenţă a creditorului, care nu manifestă stăruinţă pentru realizarea executării silite începute la cererea sa. P.e.s. operează de plin drept, odată cu împlinirea termenului de şase luni de la data ultimului act de urmărire; dacă actul de executare trebuia îndeplinit din oficiu de organul de urmărire, termenul de p. nu curge; astfel, p. nu operează dacă urmărirea silită s-a efectuat, iar executorul nu a întocmit actul de adjudecare, întrucât acest act trebuie îndeplinit din oficiu. De asemenea, perimarea nu operează nici în cazul creanţelor fiscale.

P.e.s. poate fi invocată în tot cursul urmăririi, direct în faţa organului de executare; dacă executorul judecătoresc continuă urmărirea, partea interesată poate solicita instanţei, pe calea contestaţiei la executare, să constate p. Termenul de p.e.s. se întrerupe prin orice act făcut de creditor, dacă din acesta rezultă stăruinţa sa în realizarea urmăririi silite. în ipoteza suspendării executării silite, termenul de perimare nu curge pe toată durata acesteia; după încetarea suspendării, termenul de perimare îşi reia cursul. P.e.s. are ca efect desfiinţarea tuturor actelor de urmărire; creditorul are însă posibilitatea de a începe o nouă executare silită, dacă între timp nu s-a împlinit termenul de prescripţie.