Predarea silită a bunurilor imobile

predarea silită a bunurilor imobile, formă a executării silite directe la care se recurge atunci când o parte este obligată să lase alteia posesiunea unui imobil, fiind condamnată să predea acel imobil sau să iasă din el. Situaţiile de natură să genereze asemenea obligaţii pot decurge, spre exemplu, ca efect al hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează o acţiune în revendicare ori o acţiune în evacuare, al oricărei hotărâri prin care s-a dispus restituirea sau predarea unui bun imobil; de asemenea, prin această procedură se poate obţine executarea unui act autentic de vânzare-cumpărare privitor la un imobil, a unui act de adjudecare etc. Aceasta procedură începe cu trimiterea unei somaţii debitorului; dacă partea obligată să părăsească ori să predea imobilul nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit; în acest sens, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.

Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului. După îndeplinirea executării silite a imobilului, executorul judecătoresc va întocmi procesul-verbal de predare, în care va arăta măsurile pe care le-a luat în cadrul executării, constatările sale, precum şi alte menţiuni pe care le consideră necesare; el va face astfel referire la împotrivirea părţii la executare şi la necesitatea recurgerii la ajutorul forţei publice, având în vedere că procesul-verbal ar putea servi, eventual, şi la urmărirea penală a debitorului, atunci când acesta s-a împotrivit prin ameninţare şi violenţă; în procesul-verbal executorul va stabili, totodată, cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul; procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului [v. şi executare silită directă]