Preşedintele instanţei

preşedintele instanţei, 1. (în sens larg) judecător care asigură conducerea curentă a activităţii administrative şi aduce la îndeplinire hotărârile adoptate de organul de conducere colectivă. P.i. urmăreşte ridicarea permanentă a nivelului de pregătire profesională a judecătorilor şi a personalului de execuţie şi deservire; asigură buna desfăşurare a activităţii de judecată, prin rezolvarea diferitelor probleme de ordin administrativ; asigură disciplina în muncă a personalului încadrat la instanţă. De asemenea, are şi unele atribuţii în legătură cu pregătirea judecăţii; astfel, primind actul de sesizare, p.i. fixează termenul de judecată şi stabileşte componenţa completului de judecată. El poate dispune şi luarea altor măsuri necesare pentru pregătirea judecăţii; 2. (în sens restrâns) judecător căruia îi revine sarcina de a conduce dezbaterile ce au loc în cadrul unei şedinţe de judecată [v. şi preşedintele completului de judecată].

preşedinte – persoană cu atribuţii de conducere în activitatea instanţei de judecată. ~ de instanţă – cel care conduce o judecătorie, un tribunal, ~ de complet – judecătorul care conduce dezbaterile în şedinţa de judecată. Preşedinte de complet poate fi preşedintele instanţei sau orice alt judecător stabilit de preşedintele instanţei.