Principiul colegialităţii instanţei

principiul colegialităţii instanţei, regula potrivit căreia activitatea de judecată este îndeplinită în colectiv, de mai mulţi judecători, iar nu de unul singur. Colegialitatea nu este necesară dacă este vorba de rezolvarea unei probleme care nu constituie activitate de judecată propriu-zisă, cum ar fi: măsurile pregătitoare la primirea şi verificarea prealabilă a cererilor, sub aspectul corectei lor întocmiri, nu se iau de instanţă în colectiv, ci de preşedintele instanţei sau de judecătorul care îl înlocuieşte; amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, atunci când cererea de amânare nu provoacă dezbateri, poate fi făcută şi de un singur judecător; dacă părţile se înfăţişează la termen şi solicită pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească învoiala lor, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie dată de instanţă în şedinţă.

Colegialitatea instanţei reprezintă o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, întrucât prin controlul reciproc al judecătorilor şi prin anonimatul deciziei colective, deliberarea fiind secretă, se poate păstra mai uşor independenţa în faţa oricăror ingerinţe. în România, a fost reglementat un sistem mixt; astfel, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, iar apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile, în complet format din trei judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din doi judecători şi doi asistenţi judiciari.