Principiul publicităţii dezbaterilor

principiul publicităţii dezbaterilor, regula în conformitate cu care judecarea oricărui proces se face la sediul instanţei, în sala de şedinţă, unde au acces nu numai părţile, ci şi orice alte persoane care doresc să urmărească modul de desfăşurare a procedurii judiciare în diferite litigii. Diferitele faze ale procesului civil – cum ar fi: administrarea probelor, dezbaterile cauzei, pronunţarea hotărârii – se desfăşoară în public, putând fi urmărite chiar de persoane care nu au nicio legătură cu litigiul supus judecăţii; prin excepţie, deliberarea judecătorilor are caracter secret, ea făcându-se în camera de consiliu, în care au acces numai membrii completului de judecată, iar în afară de ei nicio persoană. Cu toate că deliberarea se face în secret, hotărârea adoptată în acest cadru se pronunţă în toate cazurile în şedinţă publică, dispozitivul ei fiind citit de către preşedintele completului de judecată, în faţa celor prezenţi în sala de dezbateri. P.p.d. se realizează concomitent în două planuri diferite: faţă de părţile din proces şi apărătorii lor, precum şi faţă de toate celelalte persoane care vor să asiste la judecată.

O formă complementară de înfăptuire a p.p.d. se concretizează în obligativitatea instanţei de a redacta în scris şi de a motiva hotărârea pronunţată; graţie acestei obligaţii devine posibilă efectuarea controlului judiciar de către instanţa superioară şi, totodată, se exclude arbi-trariul judecătorilor. Prin derogare de la p.p.d., legea dispune că instanţa poate hotărî ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică ori pe părţi; în acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele. Stabilind această derogare, legiuitorul îi dă un caracter de speţă – lăsând instanţei facultatea de a aprecia, de la caz la caz, în funcţie de criteriul arătat – iar nu o valoare generală pentru anumite categorii de litigii în care aplicarea ei s-ar produce automat. Atunci când instanţa dispune judecarea pricinii în şedinţă secretă, ea trebuie să-şi motiveze hotărârea respectivă. Hotărârea privind judecarea în şedinţă secretă se poate referi la întreaga dezbatere a unui proces sau numai la o parte a acesteia, cum ar fi, bunăoară, audierea unui martor; la încetarea cauzei care a justificat declararea şedinţei secrete, instanţa este obligată să ordone continuarea dezbaterilor în şedinţă publică. Chiar în cazul proceselor judecate în şedinţă secretă, hotărârea prin care se rezolvă litigiul dintre părţi trebuie să fie pronunţată în şedinţă publică, sub sancţiunea nulităţii. Pe de altă parte, judecarea unui proces în şedinţă secretă nu încalcă dreptul părţilor şi apărătorilor lor de a participa la dezbateri; lor li se recunoaşte nelimitat facultatea de a

participa la judecată. Cu toate acestea, legea permite preşedintelui completului de judecată să ordone îndepărtarea părţilor din sala de şedinţă – în toate cazurile -când ele tulbură desfăşurarea normală a dezbaterilor; într-o asemenea ipoteză ele vor fi reintroduse în sală mai înainte de închiderea dezbaterilor, spre a li se aduce la cunoştinţă ce s-a petrecut în lipsa lor, dar numai dacă nu au avut apărător, întrucât în acest caz se prezumă că încunoştinţarea lor se face de către apărător.