Probă directă
probă directă, proba care este de natură să dovedească, prin ea însăşi, raportul juridic dedus judecăţii (faptul principal). De exemplu, prin depoziţia unui martor se stabileşte că reclamantul a executat o anumită lucrare în beneficiul pârâtului (martorul percepând nemijlocit faptul executării);