Procedura arbitrală

procedura arbitrală, ansamblul regulilor procedurale aplicabile pentru soluţionarea litigiilor arbitrale. Potrivit art. 341 C. proc. civ., arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale. Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. în lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura aplicabilă aşa cum va socoti mai potrivit. Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile Codului de procedură civilă. 1) Reglementarea din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 358 C. proc. civ., în întreaga p.a. trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii. A) Sesizarea tribunalului arbitral şi faza scrisă a arbitrajului. Reclamantul sesizează tribunalul arbitral printr-o cerere scrisă; cererea se poate face şi printr-un proces-verbal încheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri. Reclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate. în termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare, care cuprinde excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni pentru cererea de arbitrare. Excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de înfăţişare. Dacă prin nedepunerea întâmpinării litigiul se amână, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare. Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională. Cererea recon-venţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală. B) Citarea şi comunicarea actelor de procedură. Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi înştiinţările pot fi făcute şi prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură. Dovezile de comunicare se depun la dosar. C) Completarea dosarului şi fixarea primului termen de arbitraj. După expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului. După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor, astfel încât între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.

D) Primul termen de înfăţişare. Potrivit legii, orice cereri ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare; de asemenea, orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt. E) Participarea părţilor la dezbateri. Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de orice persoană. Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu până în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Amânarea se poate acorda o singură dată. Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar. Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă în termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne judecarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară. F) Luarea măsurilor asigurătorii şi a celor vremelnice. înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii (sechestru asigurător, poprire asigurătorie, sechestru judiciar) şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului (de felul celor care pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale) sau să constate anumite împrejurări de fapt. încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut. în cursul arbitrajului, aceste măsuri pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. în caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească. G) Administrarea probelor. Regulile care se aplică cu privire la sarcina probei, solicitarea, încuviinţarea, administrarea şi aprecierea probelor în arbitraj sunt asemănătoare cu regulile prevăzute de dreptul comun. Astfel, fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea. în principiu pot fi solicitate probe numai cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare; probele care nu au fost cerute până la acest moment nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care: a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri; b) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului. în exercitarea rolului său activ, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege. Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral. Prin derogare de la regulile dreptului comun, ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ; de asemenea, nici experţii nu sunt obligaţi să depună jurământ înainte de efectuarea expertizei; de asemenea, tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor; pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti. Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri. H) încheierea de şedinţă. Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată. Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă, printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă. 2) în ce priveşte sesizarea tribunalului arbitral, participarea părţilor la dezbateri, luarea măsurilor asigurătorii şi a celor vremelnice, administrarea dovezilor, încheierile de şedinţă, prevederile Regulilor de procedură arbitrală, aplicabile în arbitrajul comercial organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României, sunt asemănătoare cu reglementarea Codului de procedură civilă, cu următoarele diferenţieri şi completări: înainte de sesizarea tribunalului arbitral, partea interesată poate cere Secretariatului Curţii de Arbitraj informaţiile necesare şi poate obţine Regulile de procedură arbitrală, lista arbitrilor şi Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale; tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, denumită cerere de arbitrare sau acţiune arbitrală; cererea se adresează Curţii de Arbitraj şi se depune împreună cu actele însoţitoare la registratura acestei Curţi; înscrisurile se depun în original sau în copie certificată de parte; dacă cererea de arbitrare sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, tribunalul arbitral, din oficiu sau la cerere, poate obliga partea să prezinte o traducere a lor în limba română; părţile pot solicita ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala lor, prin grija Secretariatului Curţii de Arbitraj; în cazul în care cererea nu cuprinde toate menţiunile, Secretariatul Curţii de Arbitraj va înştiinţa, de îndată, pe reclamant să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăşi 10 zile, de la data primirii înştiinţării; în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii de arbitrare sau, după caz, de la expirarea termenului pentru completare, preşedintele Curţii de Arbitraj fixează primul termen de arbitrare, pentru când părţile vor fi citate; acest termen nu poate fi mai mic de 30 zile de la expedierea citaţiilor; dacă cererea de arbitrare nu a fost comunicată pârâtului, direct de către reclamant, comunicarea acestei cereri, împreună cu actele însoţitoare, cu Regulile de procedură şi cu lista de arbitri, se face, la cererea reclamantului şi odată cu citarea, de către Secretariatul Curţii de Arbitraj; în acest caz, cererea se depune în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, precum şi un exemplar pentru Curtea de Arbitraj; primind cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare, cuprinzând şi numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia; în termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va comunica reclamantului întâmpinarea, împreună cu actele însoţitoare şi, de asemenea, o va depune la Curtea de Arbitraj, ataşând dovada de comunicare; necomunicarea sau nedepunerea întâmpinării nu înseamnă recunoaşterea pretenţiilor reclamantului; dacă prin necomunicarea sau nedepunerea întâmpinării litigiul se amână, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor cauzate prin amânare; la cererea pârâtului, comunicarea întâmpinării se face de către Secretariatul Curţii de Arbitraj; în acest caz, întâmpinarea, inclusiv actele însoţitoare, se depun în dublu exemplar. Secretariatul Curţii de Arbitraj va urmări ca intervalul de timp între data înregistrării cererii de arbitrare şi primul termen de arbitrare să nu depăşească 60 de zile, în afară de cazul în care preşedintele prelungeşte acest termen pentru motive justificate; comunicarea cererii de arbitrare, a citaţiilor şi a hotărârilor arbitrale se face prin Secretariatul Curţii de arbitraj; în cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face menţiune în dosar, precizând data şi ora convorbirii; înscrisurile comunicate părţilor se consideră înmânate şi în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a le ridica, deşi există dovada avizării sale; orice înscris poate fi înmânat şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub semnătură certificată de asistentul arbitral sau de un agent al Curţii de Arbitraj, cu precizarea datei înmânării; comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare sau întâmpinare ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi; orice schimbare de adresă nu va fi luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi şi Curţii de Arbitraj; părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de avocaţi, consilieri, interpreţi sau de alte persoane; partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va fi citată în tot cursul arbitrajului, fiind presupusă că ea cunoaşte termenele următoare, în afară de cazul în care se prevede altfel; termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat, decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor; când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţă părţilor. Excepţiile de ordine publică pot fi ridicate oricând în cursul litigiului arbitral. Excepţia de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele poate fi ridicată la cererea oricăreia dintre părţi sau, din oficiu, de către tribunalul arbitral, în condiţiile Legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de tribunalul arbitral în faţa căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia tribunalului arbitral asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară dispoziţiilor legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, tribunalul arbitral o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. încheierea de sesizare, împreună cu anexele, se transmit Curţii Constituţionale cu scrisoarea preşedintelui Curţii de Arbitraj. Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond. Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt [v. şi cerere de arbitrare; procedura în arbitrajul internaţional].