Procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, procedură specială prin care se urmăreşte stingerea unui diferend ivit între un contribuabil şi organul fiscal teritorial competent. Orice contribuabil care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal (sau ca urmare a lipsei emiterii unui asemenea act) poate formula contestaţie. Contestaţia (care reprezintă o cale administrativă de atac ce nu înlătură dreptul la acţiune al celui care o formulează) se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. Contestaţia poate fi retrasă de contesta-tor până la soluţionarea acesteia, fără a se pierde dreptul la formularea unei noi contestaţii (dar numai înăuntrul termenului general de depunere a acesteia).

Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere ori a altor acte asimilate acestora, precum şi deciziilor pentru regularizarea situaţiei, emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală se soluţionează – în funcţie de valoarea obiectului lor – de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene în raza cărora îşi au domiciliul fiscal contestatarii, respectiv de către Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente. Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului competent să emită acel act. Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale ori de alte autorităţi publice care administrează creanţe fiscale se soluţionează de către respectivele autorităţi. în soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă -după verificarea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza actului atacat – prin a) decizie; sau b) dispoziţie, după caz, acestea fiind definitive în sistemul căilor administrative de atac. Organul de soluţionare competent îl ascultă pe contestator, putând introduce în soluţionarea contestaţiei – din oficiu sau la cerere – şi alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală ar putea fi afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei. Organul competent poate suspenda – prin decizie motivată – soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat controlul a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă; b) soluţionarea cauzei depinde – în tot sau în parte – de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. Procedura administrativă se va relua de îndată ce motivul care a determinat suspendarea a dispărut ori a expirat termenul stabilit de organul de soluţionare ca perioadă de timp a suspendării. Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. în cazul admiterii contestaţiei se dispune, prin decizie, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă, fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei – care se comunică contestatorului, persoanelor introduse în cauză şi organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal – poate fi atacată la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.