Act de dispoziţie
ACT DE DISPOZIŢIE, act juridic care are ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea sau distrugerea lor materială, instituirea unor sarcini asupra acestora sau renunţarea la drepturi (de ex.: vânzarea, constituirea unei ipoteci, darea în gaj, renunţarea la o cale de atac etc.).
Acte de dispoziţie care au ca rezultat ieşirea unui bun din patrimoniul părţii care încheie actul fără intenţia de a-1 înlocui (de exemplu, vânzarea, donaţia) sau grevarea lui cu sarcini reale (de exemplu, constituirea unei ipoteci, a unui gaj, uzufruct etc.). Este, de asemenea, un act de dispoziţie şi renunţarea la un drept. Aşadar, actele de dispoziţie angajează viitorul bunului său patrimoniului; patrimoniul este sărăcit (împuţinat) de o valoare care nu mai este reinvestită; actul de dispoziţie nu trebuie redus Numai la ideea de alienare în adevăr, unele operaţii deşi nu conduc la transferul unui drept real primesc totuşi calificativul de act de dispoziţie.
Exemplu: constituirea unei ipoteci. Prin această operaţiune proprietarul pune asupra imobilului său o sarcină (care poate fi periculoasă), sarcină care face ca în caz de neplată a sumei pe care o datorează, creditorul ipotecar să poată vinde imobilul pentru a se îndestula preferenţial din preţul obţinut. Tot astfel tranzacţia este considerată un act de dispoziţie; ea este un contract prin care părţile – prin concesii reciproce – sting un proces în curs sau previn un litigiu pe cale de a se naşte. Ea implică o renunţare parţială la dreptul pretins, ceea ce echivalează cu o înstrăinare – transigere est alienare.
De altă parte, unele acte de înstrăinare de mai mică importanţă nu intră în categoria actelor de dispoziţie, ci în aceea a actelor de administrare. De pildă, vânzarea bunurilor perisabile (recolte) sau a bunurilor care necesită cheltuieli excesive. Prin aceste înstrăinări se împiedică o pierdere iminentă.
Importanţa acestei clasificări rezultă din capacitatea diferită cerută părţii pentru diferitele categorii de acte, ca şi din reglementările diferite existente în materie de reprezentare, moştenire, efecte faţă de terţi în cazul desfiinţării unui act etc.