Procedură necontencioasă
procedură necontencioasă, totalitatea normelor procesuale în baza cărora instanţele judecătoreşti rezolvă cereri prin care nu se urmăreşte realizarea sau stabilirea unui drept sau interes potrivnic faţă de o altă persoană. Ceea ce distinge procedura contencioasă faţă de procedura necontencioasă este faptul că cererea pe care partea interesată o adresează instanţei nu se îndreaptă împotriva unui adversar şi nici nu evocă vreun conflict de interese.
Domeniul de aplicare a p.n. în dreptul nostru procesual a fost redus considerabil, întrucât cele mai multe din cererile care se rezolvau de instanţele judecătoreşti pe această cale au fost trecute în competenţa altor organe. Astfel, întreaga procedură succesorală necontencioasă a fost dată în competenţa notariatului de stat şi preluată de notarii publici; acelaşi organ are, în prezent, şi competenţa de autentificare a înscrisurilor şi de legalizare a copiilor de pe înscrisuri; efectuarea lucrărilor legate de publicitatea imobiliară a fost preluată de oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară etc. De asemenea, toate cererile privind p.n. de luare a unor măsuri privind ocrotirea persoanelor incapabile au fost trecute în competenţa organelor de autoritate tutelară. în prezent, dintre cererile care se rezolvă pe calea p.n. de către instanţele judecătoreşti amintim: cererile pentru eliberarea unor copii de pe hotărârile judecătoreşti; cererea de restituire a unei cauţiuni etc. Având în vedere că, de regulă, cererile necontencioase sunt făcute în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o anumită instanţă sau pe care instanţa a dezlegat-o, făcând aplicaţia regulii accesorium sequitur principale, competenţa de a le rezolva va reveni instanţei la care se află dosarul pricinii principale, în materie necontencioasă, instanţa pronunţă o încheiere prin care se încuviinţează sau se respinge cererea; încheierile prin care se încuviinţează cererile necontencioase sunt executorii de drept şi sunt lipsite de puterea lucrului judecat; încheierile date în materie necontencioasă pot fi atacate cu recurs, atât de partea a cărei cerere a fost respinsă, cât şi de orice persoană interesată. Recursul se redactează şi se motivează sumar. El se judecă în camera de consiliu [sin. procedură voluntară; procedură graţioasă; v. şi autoritate tutelară; notar public].