Procedura scoaterii de sub interdicţie

procedura scoaterii de sub interdicţie, ansamblu de norme şi reguli a căror aplicare are ca finalitate ridicarea interdicţiei ce a fost instituită asupra unei persoane. Cererea de ridicare a interdicţiei se poate face de către cel pus sub interdicţie, de tutore, de organele judecătoreşti, parchetul şi organele de urmărire penală, de organele administraţiei publice, instituţiile de ocrotire.

Scoaterea de sub interdicţie se pronunţă, atunci când au încetat cauzele care au provocat instituirea acestei măsuri, de către instanţa judecătorească, ascultând concluziile procurorului. Hotărârea prin care se pronunţă ridicarea interdicţiei îşi produce efectele de la data rămânerii definitive; ea se comunică, de către instanţa care a pronunţat-o, instanţei locului unde s-a transcris hotărârea de punere sub interdicţie, spre a fi operată în registrul anume destinat. încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui va fi opozabilă terţilor numai de la data când a fost făcută menţiune despre ridicarea interdicţiei pe marginea hotărârii prin care s-a instituit această măsură [sin. procedura ridicării interdicţiei judecătoreşti]