Arendă

ARENDĂ, folosire, exploatare a unui bun (teren agricol), în schimbul unei sume de bani plătite de arendaş, proprietarului terenului (sau în schimbul unui procent din recoltă).

CONTRACT DE ARENDARE, este un contract solemn, în temeiul căruia arendatorul se obligă să transmită arendaşului bunuri (fonduri) agricole pentru folosirea sau exploatarea lor pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui preţ numit arendă. Arendatorul este partea care, în virtutea unui contract de arendare, transmite bunurile (fondurile) pentru folosirea (exploatarea) lor. Arendaşul este partea care, în temeiul unui contract de arendare, foloseşte sau exploatează bunurile. Contractul de arendare are ca obiect numai bunuri agricole. Dreptul de folosinţă nu poate fi cedat prin: subarendare, cesiune, prin aport în societatea agricolă a bunurilor arendate. Arendatorul poate fi proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal al bunului. Pot fi bunuri arendate: terenuri cu destinaţie agricolă (terenuri arabile, vii, livezi etc.) păşuni împădurite, terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru agricultură, animalele, construcţiile, maşinile, utilajele etc. Arenda constă dintr-o cantitate determinată de produse agricole cuprinsă între un minim şi un maxim de producţie. Arenda se poate plăti în bani sau în natură (o cantitate din produsele agricole obţinute), aşa cum s-a stabilit prin contractul de arendare.