Persoană

persoană – subiect de drepturi şi obligaţii. ~fizică – omul considerat ca subiect de drepturi şi obligaţii. ~ juridică – organizaţie care, având un patrimoniu propriu şi o structură organizatorică de sine stătătoare, fiind constituită în vederea realizării unor scopuri compatibile cu cerinţele orânduirii, este subiect de drepturi şi obligaţii, distinct de persoanele ce intră, în orice calitate, în compunerea ei. ~ vătămată – persoană care a suferit, prin fapta prevăzută de legea penală o vătămare fizică, morală sau materială. ~ dăunată – persoană care a suferit o pagubă în urma unei fapte prevăzute de legea penală, v. şi persoană vătămată. ~ înarmată – persoană care, în momentul săvârşirii faptei, a avut asupra sa (vizibil sau ascuns) o armă. v. şi arme. Săvârşirea unei infracţiuni de către o asemenea persoană constituie în unele cazuri (de ex., în caz de lipsire de libertate în mod ilegal, de violare de domiciliu), o circumstanţă agravantă. ~ care se bucură de protecţie internaţională – persoane care, datorită calităţii pe care o îndeplinesc, sunt protejate în mod deosebit de normele juridice penale şi care poate deveni subiect pasiv adiacent al unei infracţiuni contra siguranţei statului. ~ părăsită, alungată sau lăsată fără ajutor de către cel care are obligaţia legală de a o creşte sau de cel care o are în pază prin îngrijire.

Neînştiinţarea autorităţii de către cel care găseşte o asemenea persoană poate constitui, în anumite condiţii, o infracţiune. ~pierdută – persoană care a ieşit întâmplător de sub paza sau îngrijirea celui la care se află şi este în neputinţă de a se reîntoarce singură la acesta. Neînştiinţarea autorităţii de către cel care găseşte o asemenea persoană poate constitui, în anumite condiţii, infracţiune. ~ fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român -persoană care nu are nici o cetăţenie şi domiciliază în ţara noastră. Legea penală română se aplică acestor persoane întocmai ca şi cetăţenilor români. ~ cu capacitate de exerciţiu restrânsă – persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, dar a depăşit vârsta de 14 ani, şi care are nevoie, pentru a încheia anumite acte juridice, de încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. De asemenea, încuviinţarea este necesară şi pentru formularea unei plângeri la organele de urmărire penală. Persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. ~ lipsită de capacitate de exerciţiu – persoană care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi pentru care actele juridice se fac de reprezentantul ei legal. Pentru aceste persoane plângerea la organele de urmărire penală, precum şi împăcarea se pot face, de asemenea, de reprezentantul lor legal. ~ căzută sub puterea adversarului – persoană care poate deveni victima infracţiunii de tratamente neomenoase (art. 358 C. pen.). ~ care nu-şi poate da seama de faptele sale şi nu poate fi stăpână pe ele – persoană afectată de iresponsabilitate ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei.