Prescripţia extinctivă
prescripţia extinctivă, pornind de la dispoziţiile art. 2500 alin. (1) Noul Cod Civil, prescripţia extinctivă poate fi definită ca fiind acea sancţiune care constă în stingerea, în condiţiile stabilite de lege, a dreptului material la acţiune neexercitat în termen.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol arată că prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.
Sub aspect terminologic, noţiunea de prescripţie extinctivă poate fi folosită în două accepţiuni, anume, desemnează, pe de o parte, instituţia de drept civil care are această denumire, iar, pe de altă parte, stingerea dreptului material la acţiune.
în stadiul actual al reglementării, normele juridice care formează instituţia prescripţiei extinctive sunt cuprinse, în principal, în Cartea a Vl-a a Codului civil („Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor”), Titlul I fiind dedicat integral reglementării acestei instituţii.
De lege lata, prescripţia extinctivă nu mai este reglementată ca o instituţie juridică de ordine publică, noile dispoziţii legale conferindu-i caracter de ordine privată.
Astfel, spre deosebire de reglementarea cuprinsă în fostul art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, în prezent, organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu [art. 2512 alin. (2) noul Cod Civil]. Mai mult decât atât, se stipulează în mod expres faptul că prescripţia nu poate fi invocată din oficiu nici măcar în acele situaţii în care ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale [art. 2512 alin. (3) noul Cod Civil].
De asemenea, există posibilitatea renunţării la prescripţie [art. 2507 -art. 2511 noul Cod Civil].
în considerarea caracterului de ordine privată al instituţiei prescripţiei extinctive, art. 2515 alin. (3) noul cod civil permite părţilor care au capacitate deplină de exerciţiu să modifice, prin acord expres, durata termenelor de prescripţie sau cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau de întrerupere. în privinţa modificării termenelor de prescripţie prin acordul expres al părţilor, alineatul 4 al aceluiaşi articol prevede că acestea pot fi reduse sau mărite fixând însă anumite limite în sensul că, în cazul termenelor de prescripţie (legale) mai mici de 10 ani, noua durată a acestora, convenită de părţi, nu poate fi mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, iar în cazul termenelor de prescripţie (legale) de cel puţin 10 ani, noua durată a acestora poate fi stabilită până la 20 ani.
Subliniem că este vorba de o modificare semnificativă faţă de vechea reglementare, în care, potrivit fostului art. 1 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958, „orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei extinctive este nulă”. Spre exemplu, ar fi fost lovite de nulitate absolută acele clauze inserate într-un act juridic (încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil) prin care s-ar prevedea un alt termen de prescripţie decât cel stabilit de lege, alte cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei decât cele stabilite de lege, prin care s-ar determina momentul de la care începe să curgă prescripţia după alte reguli decât cele stabilite de dispoziţiile legale etc.
Cu toate acestea, nicio astfel de modificare nu poate opera în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici în cazul acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului [art. 2515 alin. (5) noul Cod Civil].
Prin excepţie de la caracterul de ordine privată al instituţiei prescripţiei extinctive în ansamblul ei, există şi dispoziţii legale de ordine publică. Astfel, alin. (2) al art. 2515 noul Cod Civil interzice orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă. De asemenea, alin. (6) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea absolută orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor art. 2515 noul Cod Civil.
prescripţia extinctivă, mijloc de stingere a dreptului la acţiune în sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege; ea face ca titularul unui drept subiectiv, sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp, să-şi piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acţiunii în justiţie, şi odată cu aceasta, posibilitatea de a obţine executarea silită a obligaţiei corelative lui.