Presiunea scrisului

presiunea scrisului, caracteristică individuală a scrisului determinată de tonusul muscular şi de activitatea nervoasă superioară a fiecărei persoane. P.s. se reflectă, de regulă, în lăţimea trăsăturilor şi prin urmele de adîncime lăsate în stratul hîrtiei. Prin metodele, prin procedeele clasice folosite în expertiza scrisului intensitatea apăsării nu poate fi constatată pe întreg parcursul trăsăturilor ce alcătuiesc semnele grafice. Ea alternează în funcţie de efortul depus — de la o presiune pronunţata la alta mai redusă — cu care prilej are loc refacerea tonusului muscular. Atunci cînd calibrul trăsăturilor este în general uniform, scrisul este denumit cilindric; cînd trăsăturile se îngroaşă spre partea finală, scrisul se numeşte măciucat. Subţierea trăsăturilor spre sfîrşit duce la scrisul ascuţit, iar cînd lăţimea maximă a trăsăturii se află în partea mediană a acesteia, scrisul se numeşte fusiform. Scrisul executat cu o presiune foarte redusă se numeşte scris estompat. în prezent se fac cercetări pentru determinarea presiunii scrisului cu ajutorul holografiei.