Principiul dreptului de prioritate

principiul dreptului de prioritate (în materia dreptului de proprietate intelectuală), este reglementat de art. 4 din Convenţia de la Paris şi prevede situaţia privilegiată a unei persoane care a efectuat într-o ţară a Uniunii de la Paris, un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu acelaşi obiect pentru a obţine protecţie în celelalte ţări membre ale Uniunii.

Potrivit acestui principiu, resortisantul sau succesorul său în drepturi care a depus un brevet de invenţie, o marcă de fabrică sau comerţ, un model de utilitate, desen sau model industrial într-una din ţările Uniunii, va beneficia în celelalte ţări de un drept de prioritate pentru a efectua depozitul. Pentru a exista un drept de prioritate, trebuie ca primul depozit să aibă valoarea unui depozit naţional reglementar care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia naţională a fiecărei ţări membre a Uniunii de la Paris. Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea în ţara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a cererii.