Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială în statele membre ale Uniunii Europene

recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială în statele membre ale Uniunii Europene, reguli aplicabile pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de regularitate a hotărârilor judecătoreşti provenite dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru recunoaşterea şi executarea silită a acestora într-un alt stat membru.

Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială reglementează procedura r.e.h.j.m.c.c. în sensul acestui regulament, prin „hotărâre” se înţelege o hotărâre pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentinţă, ordonanţă sau mandat de executare, precum şi stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată, în ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, o hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre, fără să fie necesară vreo procedură specială; în cazul unei contestaţii, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoaşterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de regulament, ca hotărârea să fie recunoscută; dacă recunoaşterea este invocată pe cale incidentală înaintea unei instanţe a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie. în materia executării hotărârilor, Regulamentul nr. 44/2001 prevede că o hotărâre pronunţată într-un stat membru şi care este executorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv. în vederea aplicării Regulamentului nr. 44/2001, Legea nr. 191/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană prevede următoarele reguli: a) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului; hotărârea tribunalului poate fi atacată numai cu recurs; b) în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind hotărârile judecătoreşti aparţine primei instanţe; c) în cazul în care, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite certificatul privind actele autentice aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului; d) în cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind tranzacţiile judiciare aparţine primei instanţe. Potrivit Anexei V a Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind hotărârile şi tranzacţiile judiciare trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: 1) statul membru de origine; 2) instanţa sau autoritatea competentă care eliberează certificatul: denumire; adresă; telefon/fax/ e-mail; 3) instanţa care a pronunţat hotărârea/a aprobat tranzacţia judiciară: tipul instanţei; localitatea instanţei; hotărârea/tranzacţia judiciară; 4) data; numărul de referinţă; părţile în cauză: numele reclamantului (reclamanţilor), numele pârâtului (pârâţilor), numele celeilalte (celorlalte) părţi, dacă este cazul; data notificării sau comunicării actului de sesizare a instanţei în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsă; 5) textul hotărârii/ tranzacţiei judiciare anexat la certificat; 6) numele părţilor care au beneficiat de asistenţă judiciară; 7) de asemenea, menţiunea că hotărârea/tranzacţia judiciară este executorie în statul membru de origine. Potrivit Anexei VI a Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind actele autentice trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: 1) statul membru de origine; 2) autoritatea competentă care eliberează certificatul: denumire; adresă; telefon/fax/e-mail; 3) autoritatea care a atribuit actului autenticitate: a) autoritatea care a participat la întocmirea actului autentic (dacă este cazul); numele şi desemnarea autorităţii; localitatea autorităţii; b) autoritatea care a înregistrat actul autentic (dacă este cazul): tipul autorităţii; localitatea autorităţii; 4) actul autentic: descrierea actului; data la care actul a fost întocmit, iar dacă este diferită, data la care actul a fost înregistrat; numărul de referinţă; părţile în cauză; numele creditorului; numele debitorului; 5) textul hotărârii executorii anexat la certificat; 6) de asemenea, menţiunea conform căreia actul autentic este executoriu împotriva debitorului în statul membru de origine.