Registre comerciale

registre comerciale, înscrisuri în care se înregistrează diferite acte, date şi operaţiuni cu caracter comercial. Constituie un mijloc de probă creat de lege, încă din orânduirea sclavagistă, pentru avantajarea comercianţilor. Potrivit legii, registrele pe care comercianţii sunt obligaţi să le ţină sunt: registrul jurnal, registrul inventar, registrul copier şi registrul cartea mare. R.e. pot face probă în justiţie astfel: între comercianţi, registrele ţinute în regulă fac probă deplină pentru fapte şi chestiuni de comerţ; în litigiile dintre un comerciant şi un necomerciant, r.e. nu fac dovadă împotriva necomerciantului, dar ele au putere doveditoare împotriva comerciantului, cu precizarea că nu se poate scinda cuprinsul înregistrării.

Pentru ca r.e. să aibă forţă probantă atât împotriva comerciantului care le ţine, cât şi în favoarea acestuia, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe: a) registrele să fie obligatorii; b) registrele să fie regulat ţinute; c) litigiul să fie între comercianţi; d) litigiul să privească operaţiuni sau acte juridice care constituie fapte de comerţ. Dacă registrele nu au fost regulat ţinute, ele nu pot face probă în justiţie în folosul celui ce le-a ţinut, dar fac probă în contra acestuia, fără însă a se putea scinda conţinutul lor. Tot în ceea ce priveşte litigiile dintre comercianţi, în cazul în care r.e. ale părţilor în litigiu nu concordă, urmează a aprecia instanţa de judecată. Valoarea probatorie a r.e. este lăsată la aprecierea instanţei. Instanţa este îndreptăţită chiar să şi refuze acest mijloc de probă, însă înlăturarea r.e. ca mijloc de probă trebuie motivată.