Reiterare

reiterare, repunere în discuţie, în cadrul procesual prescris de lege, a unor pretenţii sau apărări asupra cărora nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă. Astfel: a) în cazul în care, cu ocazia judecării unei prime acţiuni, reclamantul renunţă la un capăt de cerere, iar instanţa ia act, el este îndreptăţit să reitereze acel capăt de cerere în cadrul unei noi acţiuni, fără a i se putea opune puterea lucrului judecat; b) în ceea ce priveşte nulităţile şi excepţiile relative, dacă au fost invocate în termen şi instanţa de fond le-a respins, partea interesată le poate reitera pe calea apelului şi recursului, fără a i se putea opune decăderea din dreptul de a le mai invoca şi solicita să se controleze modul cum au fost soluţionate [v. şi renunţare la judecată; excepţii de procedură; nulitatea actelor de procedură].

reiteraţie – formă de recidivă specială care constă în săvârşirea din nou a aceleiaşi infracţiuni după condamnarea definitivă. Reiteraţia nu produce efecte speciale în legislaţia penală română, putând constitui cel mult o circumstanţă agravantă.