Rejudecarea fondului după casare

rejudecarea fondului după casare, măsură dispusă de instanţa de control judiciar în scopul reluării activităţii procesuale ca urmare a admiterii recursului.

R.f.d.c. are ca finalitate pronunţarea unei hotărâri noi, conforme adevărului şi în strictă concordanţă cu legea substanţială sau procesuală. Atribuţiile instanţei competente a se pronunţa cu prilejul r. diferă în funcţie de natura casării: 1) în cazul casării parţiale, instanţa este limitată la cercetarea şi soluţionarea acelor aspecte care au determinat desfiinţarea hotărârii; problemele de fapt şi de drept care nu au format obiectul deciziei de casare dobândesc autoritate de lucru judecat; 2) în ipoteza casării totale, instanţa competentă va cerceta şi soluţiona din nou toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei; părţile vor putea invoca în faţa instanţei de rejudecare toate mijloacele de apărare de care s-au servit cu prilejul primei judecăţi. Dispoziţiile deciziei de casare privitoare la dezlegarea problemelor de drept ale cauzei sunt obligatorii pentru judecătorii fondului; interpretarea diferită a problemelor de drept, dezlegate deja de instanţa de recurs, poate conduce la o nouă casare. Instanţa de rejudecare are deplină putere de apreciere asupra stării de fapt; ea poate pronunţa o soluţie nouă, având, deopotrivă, posibilitatea de a ajunge la aceeaşi concluzie la care s-a oprit şi prima instanţă. Sunt însă obligatorii pentru instanţa de rejudecare indicaţiile date prin decizia de casare cu privire la completarea materialului probator sau la necesitatea lămuririi anumitor împrejurări de fapt ale cauzei. în toate situaţiile, instanţa de rejudecare va pronunţa o nouă hotărâre, cu un dispozitiv propriu.