Retract litigios

retract litigios, manifestare unilaterală de voinţă prin care debitorul unui drept litigios – care a fost transmis de către creditor unei alte persoane, printr-o cesiune de creanţă cu titlu oneros – poate să stingă litigiul şi, totodată, obligaţia sa, oferind cesionarului – noul său creditor – suma cu care el a plătit efectiv cedentului creanţa respectivă, împreună cu cheltuielile cumpărării şi cu dobânzile aferente, de la data plăţii cesiunii. Legiuitorul recunoaşte această facultate debitorului cedat, în scopul de a zădărnici tentativa de speculă a cesionarului. R.l. comportă următoarele condiţii: a) dreptul cedat să aibă caracter litigios, adică acel drept să facă obiectul unui proces în curs asupra fondului său; jurisprudenţa admite uneori că este posibilă exercitarea r.l., chiar dacă litigiul asupra dreptului respectiv era doar iminent; b) dreptul litigios să fi fost cedat (vândut) cu titlu oneros, în schimbul unui preţ; deşi legea nu precizează expressis verbis, este evident că preţul cesiunii trebuie să fie mai mic decât valoarea dreptului cedat; dacă dreptul litigios nu a fost vândut, ci donat sau lăsat prin testament, este evidentă lipsa intenţiei speculative a dobândi-torului şi, ca urmare, r.l. nu poate fi exercitat; c) debitorul cedat să-şi manifeste expres voinţa de a exercita r.l. fie printr-o declaraţie dată în faţa instanţei, fie printr-o notificare scrisă (extrajudiciară) adresată cesionarului. R.l. poate avea ca obiect un drept de creanţă izvorât dintr-un contract, dintr-un delict sau dintr-un fapt juridic licit, sau chiar un drept real (de proprietate ori de uzufruct); mai mult, jurisprudenţa a admis exercitarea r.l. chiar şi în cazul unui litigiu între comoştenitori cu privire la existenţa şi întinderea drepturilor lor succesorale sau cu privire la componenţa masei succesorale, atunci când una dintre părţile litigante şi-a înstrăinat drepturile sale succesorale aflate în litigiu. Sunt exceptate prin lege, în mod expres, de la posibilitatea exercitării r.l. următoarele situaţii: cesiunea dreptului litigios s-a făcut în favoarea unui comoştenitor sau către un cotitular al acelui drept (cu finalitatea lichidării stării de indivi-ziune, iar nu cu intenţia speculării dreptului respectiv); cesiunea s-a făcut către un creditor al cedentului cu titlu de dare în plată; cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia poartă dreptul litigios. R.l. are ca efect principal stingerea în întregime a dreptului dobândit de cesionar împotriva cedatului, împreună cu toate garanţiile care-l însoţeau; ca urmare a confuziunii, se stinge şi litigiul cu privire la fondul dreptului cedat. Dacă obiectul cesiunii l-a constituit un drept real, r.l. antrenează rezolu-ţiunea acesteia şi desfiinţarea retroactivă a dreptului cesionarului, cu consecinţa desfiinţării drepturilor pe care acesta le-ar fi constituit în favoarea unor terţe persoane printr-o eventuală retrocedare ulterioară a dreptului sau bunului litigios de la cesionar la cedat. Pe de altă parte, r.l. nu produce niciun alt efect între cedent şi cesionar, care rămâne şi mai departe debitor al cedentului, dacă nu i-a achitat întregul preţ al cesiunii. Dreptul de a exercita r.l. nu este strict personal, aşa încât el poate fi exercitat de către creditorii cedatului, pe calea acţiunii oblice.

retract litigios, manifestare unilaterală de voinţă prin care debitorul unui drept litigios care a fost transmis de către creditor unei alte persoane, printr-o cesiune de creanţă cu titlu oneros -poate să stingă litigiul şi totodată obligaţia sa, oferind cesionarului – noul său creditor – suma cu care el a plătit efectiv creditorului creanţa respectivă, împreună cu cheltuielile cumpărării şi cu dobânzile aferente, de la data plăţii cesiunii. Legea recunoaşte debitorului cedat această posibilitate, în scopul de a zădărnici tentativa de speculă a cesionarului (care, altfel, ar fi îndreptăţit să urmărească şi să încaseze întreaga valoare nominală a creanţei, chiar dacă a cumpărat-o la un preţ mult inferior). Pentru exercitarea retractului litigios se cer îndeplinite următoarele condiţii: a) dreptul cedat să fie litigios, făcând obiectul unui proces în curs asupra fondului dreptului (uneori s-a admis în practica judiciară exercitarea retractului litigios chiar dacă litigiul asupra dreptului nu era încă în curs ci doar iminent); b) dreptul litigios să fi fost „vândut”, adică cedat cu titlu oneros în schimbul unui preţ; legea nu precizează, dar este evident că preţul cesiunii trebuie să fie mai mic decât valoarea nominală a creanţei cedate, căci altfel debitorul cedat nu poate avea nici un interes să exercite retractul litigios; în cazul în care dreptul litigios n-a fost vândut, ci donat sau lăsat prin testament, retractul litigios nu poate fi exercitat, fiind evidentă lipsa intenţiei speculative a dobândi torului; c) debitorul cedat să-şi manifeste voinţa de a exercita retractul litigios, fie în faţa instanţei care judecă litigiul fie printr-o notificare scrisă adresată cesionarului. Legea exceptează expres de la posibilitatea executării retractului litigios cazurile în care: a) cesiunea dreptului litigios s-a făcut către un comoştenitor al dreptului (în intenţia lichidării stării de indiviziune, iar nu a speculării dreptului) b) cesiunea s-a făcut către un creditor al cedentului drept dare în plată; c) cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia poartă dreptul litigios (de ex., dobânditorul unui imobil ipotecat care, urmărit de creditorul ipotecar, cumpără de la acesta creanţa împotriva debitorului de la care dobândise imobilul; acest debitor nu poate exercita retractul litigios, chiar dacă creanţa a fost cumpărată la un preţ inferior valorii sale nominale). Prin efectul retractului litigios, dreptul de creanţă dobândit de cesionar împotriva cedatului retractant se stinge în întregime (şi nu numai până la concurenţa valorii preţului cu care a fost cumpărat), împreună cu toate garanţiile care-1 însoţeau; totodată, se stinge şi litigiul cu privire la fondul dreptului respectiv, ca urmare a confuziunii (debitorul cedat devenind, prin plata făcută cesionarului, şi creditor al aceleiaşi creanţe). Dacă obiectul cesiunii l-a constituit un drept real, retractul litigios antrenează rezoluţia acestuia şi desfiinţarea retroactivă a dreptului cesionarului, cu consecinţa desfiinţării drepturilor pe care acesta le-ar fi consimţit în favoarea unor terţe persoane (cesionarul fiind considerat a nu fi fost nicicând proprietarul bunului respectiv). Retractul litigios nu poate fi anihilat (după executarea lui) printr-o eventuală retrocedare ulterioară a dreptului sau a bunului litigios de la cesionar la cedent. Pe de altă parte, retractul litigios nu produce nici un alt efect între cedent şi cesionar care rămâne pe mai departe debitor al cedentului, dacă nu i-a achitat întreg preţul cesiunii. Dreptul de a exercita retractul litigios nu este strict personal aşa încât el poate fi exercitat şi de către creditorii cedentului, pe calea acţiunii oblice.

retract litigios, procedeu prin care, după cesiunea unui drept litigios, adversarul cedentului cumpără de la cesionar dreptul supus judecăţii şi îl elimină pe cesionar din proces prin plata preţului cesiunii la care se adaugă cheltuielile cumpărării şi dobânda. în materie comercială, r.l. nu este permis (art. 45 C.com.). Drepturile litigioase derivând dintr-un fapt comercial pot fi vândute, dar debitorul nu poate exercita r.l.