Recidivă
recidivă – formă a pluralităţii de infracţiuni (art. 37 şi urm. C. pen.), care există atunci când o persoană, după ce a fost condamnată definitiv la pedeapsa închisorii de o durată mai mare decât limita stabilită legal pentru o infracţiune intenţionată, săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare decât un anumit cuantum. La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiuni săvârşite în timpul cât infractorul era minor, la infracţiuni amnistiate sau la fapte dezincri-minate. De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Recidiva reflectă o periculozitate sporită a infractorului, care perseverează pe calea infracţiunii şi atrage o pedeapsă mai grea pentru infracţiunea săvârşită în această stare. Codul penal în vigoare prevede următoarele modalităţi de recidivă: ~ după condamnare (post-condamnatorie, fictivă), care există atunci când condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare din executarea pedepsei anterioare; ~ după executare (postexecutorie, reală), care se realizează atunci când noua infracţiune este săvârşită după executarea pedepsei anterioare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei anterioare; ~ mare – care se realizează atunci când primul termen este o singură pedeapsă cu închisoarea mai mare de un anumit cuantum; ~ mică – care se realizează atunci când noua infracţiune a fost săvârşită după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea până la un anumit cuantum sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse. Sancţiunea diferă după cum este vorba de recidivă după condamnare sau de recidivă după executare. în primul caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc după sistemul cumulului juridic, ca în cazul concursului de infracţiuni, cu deosebirea că sporul ce poate fi adăugat la pedeapsa cea mai aspră este mai mare ca în ipoteza concursului. în cazul recidivei după executare pentru ultima infracţiune se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător se poate adăuga un spor de pedeapsă în limitele prevăzute de lege. Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei pentru recidivă se aplică şi în cazul descoperirii stării de recidivă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă pedeapsa nu a fost încă executată sau considerată ca executată.