Revocare

revocare – anulare sau revenire asupra unui act ori asupra unei măsuri în legătură cu răspunderea penală a unei persoane. ~ măsurilor de siguranţă – ridicarea vreuneia dintre măsurile de siguranţă (obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea unei funcţii sau profesii, interzicerea de a se afla în anumite localităţi) luate faţă de o persoană. ~ liberării condiţionate – ridicarea beneficiului liberării condiţionate faţă de condamnatul care până la împlinirea duratei pedepsei săvârşeşte o nouă infracţiune de gravitate mare. ~ suspendării condiţionate a executării pedepsei şi ~ suspendării executării pedepsei sub supraveghere – ridicarea beneficiului suspendării executării pedepsei pentru cel care înăuntrul termenului de încercare comite o nouă infracţiune sau nu execută, cu rea credinţă, îndatoririle civile stabilite prin hotărârea judecătorească.

revocarea, ca sancţiune de drept civil, constă în înlăturarea efectelor liberalităţilor din cauza ingratitudinii gratificatului sau neexecutării culpabile a sarcinii.

Noţiunea de revocare este folosită uneori şi în sensul de denunţare unilaterală, în cazurile prevăzute de lege, a unui act juridic, iar alteori în sensul de desfacere a unui contract prin acordul părţilor.

Asemănări şi deosebiri între revocare şi nulitate

Revocarea se aseamănă cu nulitatea prin aceea că şi ea reprezintă o cauză de ineficacitate a actului juridic civil.

însă, între cele două sancţiuni civile există importante deosebiri, anume:

– revocarea presupune un act juridic valabil încheiat, pe când nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de validitate;

– nulitatea este aplicabilă oricărui act juridic, în timp ce revocarea se aplică, în principiu, liberalităţilor;

– cauza nulităţii este contemporană momentului încheierii actului juridic, pe când revocarea presupune cauze ulterioare încheierii actului juridic;

– prescripţia extinctivă este supusă unor reguli diferite.