Riscul pieirii fortuite

riscul pieirii fortuite, suportarea consecinţelor păgubitoare ale pieirii unui lucru din cauză de forţă majoră ori caz fortuit. Regula de principiu este aceea că riscul revine persoanei care, în momentul pieirii lucrului, avea calitatea de proprietar asupra acelui lucru. în contractele consensuale, care au ca obiect transmiterea dreptului de proprietate sau altui drept real

– deoarece această transmitere operează chiar din momentul realizării acordului de voinţă, dacă nu s-a stipulat un termen ulterior de predare ori o condiţie obligatorie – riscul pieirii fortuite a lucrului revine dobânditorului, chiar înainte de predarea lucrului. Riscul trece însă asupra înstrăinătorului dacă acesta a fost pus în întârziere şi nu poate face dovada că lucrul ar fi pierit şi la dobânditor, în cazul când i-ar fi fost predat.