Sechestrarea bunurilor mobile

sechestrarea bunurilor mobile, actul începător de executare în cadrul executării silite mobiliare, săvârşit de executorul judecătoresc atunci când debitorul nu dă curs somaţiei de plată trimise în prealabil; presupune inventarierea şi declararea ca sechestrate de către acesta (în temeiul unui proces-verbal de sechestru) a unui număr de bunuri mobile aparţinând urmăritului, spre a fi valorificate ulterior, în condiţiile legii, pentru satisfacerea creanţei urmăritorului.

S.b.m. se face la locul unde se află bunurile vizate, sens în care executorul judecătoresc se deplasează la reşedinţa sau domiciliul debitorului, iar dacă deţine informaţii că acele bunuri se află în altă parte, la locul respectiv. Legea dispune că el se va deplasa însoţit de un ofiţer de poliţie sau ajutor al său, şi, în lipsa lor, de primar sau ajutorul său, sub pedeapsă de nulitate, în următoarele cazuri: a) dacă uşile datornicului sunt închise, iar acesta nu voieşte să le deschidă; b) dacă urmăritul nu voieşte să deschidă camerele sau mobilele; c) dacă debitorul lipseşte şi nu se găseşte la faţa locului nicio rudă de a lui care, dacă ar locui împreună cu el, l-ar putea reprezenta. în primele două ipoteze, organul de executare va recurge la serviciile unui mecanic pentru a deschide uşile, trebuind să evite spargerea lor; dacă va fi cazul, după aplicarea sechestrului, în vederea asigurării pazei bunurilor, se va proceda la înlocuirea încuietorilor sau se vor pune lacăte. Atunci când asupra bunurilor debitorului a fost aplicat în prealabil un sechestru asigurător, executorul judecătoresc se va deplasa la faţa locului, unde acestea sunt deplasate, va verifica dacă ele mai există sau nu, precum şi starea lor materială, apoi va încheia un nou proces-verbal, de această dată de sechestru definitiv, transformând măsura asigurătorie în măsură executorie.