Sentinţă

sentinţă, denumire acordată hotărârilor prin care se soluţionează cauzele în primă instanţă, indiferent dacă soluţia este pronunţată de judecătorie (în prim grad de jurisdicţie sau în exercitarea controlului judecătoresc asupra plângerilor împotriva hotărârilor organelor cu activitate jurisdicţională), tribunal sau curtea de apel şi indiferent dacă prin hotărâre s-a dispus sau nu asupra fondului propriu-zis al cauzei [v. şi admiterea acţiunii; respingerea acţiunii; plângere].

sentinţă – hotărâre prin care instanţa de judecată soluţionează o cauză în primă instanţă, ori prin care se dezînvesteşte fară a soluţiona cauza [art. 311 alin. (1) C. proc. pen.] (ex. hotărârea de declinare a competenţei în favoarea unei alte instanţe sau hotărârea prin care instanţa restituie dosarul procurorului pentru completarea urmăririi penale etc.).