Sistem de carte funciară

sistem de carte funciară, modalitate de organizare a publicităţii drepturilor reale imobiliare, întemeiată pe datele rezultând din identificarea cadastrală a imobile lor şi asigurând o publicitate reală în registre numite cărţi funciare. în privinţa imobilelor aflate în circuitul civil general, acest sistem asigură o evidenţă ce cuprinde, pe de o parte, toate datele necesare pentru identificarea imobilului, iar pe de altă parte, toate operaţiunile juridice referitoare la constituirea, modificarea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale privind imobilul înmatriculat.

S.c.f. se fondează pe următoarele principii: principiul publicităţii integrale a drepturilor reale; principiul relativităţii înscrierii; principiul neutralităţii; principiul legalităţii; principiul specialităţii; principiul oficialităţii; principiul opozabilităţii faţă de terţi a înscrierii dobândirii, modificării sau stingerii drepturilor imobiliare; principiul forţei probante a înscrierilor de drepturi reale. înscrierile care se fac în cartea funciară sunt: intabularea, care are caracterul unei înscrieri definitive şi poate fi făcută numai pe baza unui înscris care să corespundă acestui caracter; înscrierea provizorie, care se face pe baza unui înscris care nu întruneşte condiţiile pentru intabulare (spre exemplu, o hotărâre judecătorească nedefinitivă); notarea, adică înscrierea având ca obiect drepturile personale, actele şi faptele juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunile şi căile de atac în justiţie, precum şi măsurile de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară (de exemplu, instituirea curatelei, punerea sub interdicţie, interdicţia de înstrăinare sau de grevare a imobilului, dreptul de preempţiune) pentru a le face opozabile terţilor.