Suspendarea voluntară

suspendarea voluntară, incident procedural ce determină sistarea temporară a judecăţii, în temeiul voinţei exprese sau prezumate a părţilor. S.v. se dispune: a) când ambele părţi solicită sistarea judecăţii; b) când nici una dintre părţi nu se înfăţişează la termenul stabilit de instanţă. S.v. decurge din principiul disponibilităţii procedurale; ea se poate întemeia pe voinţa expresă sau prezumată a părţilor. Oricare dintre părţi are însă posibilitatea de a solicita judecata în lipsă; dacă s-a formulat o asemenea cerere, instanţa nu va putea dispune s.v., chiar dacă la termenul de înfăţişare lipsesc ambele părţi. Judecata în lipsă poate fi solicitată prin chiar cererea de chemare în judecată sau ulterior sesizării instanţei, printr-o petiţie separată [v. şi suspendarea judecăţii; redeschiderea judecăţii].