In urma aparitiei OUG102/2013 s-au modificat prevederile art. 253 alin. (5.1) din Codul fiscal cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2014, prezentate comparativ in cele ce urmeaza: prevederile actuale – pana la 31.12.2013 – conform carora, pentru stabilirea impozitului pe cladiri in cazul institutiilor de credit – si numai in cazul acestora – si care aplica Standardele internationale de raportare financiara si aleg ca metoda de evaluare ulterioara modelul bazat pe cost, valoarea impozabila a cladirii este cea care reiese din raportul de evaluare intocmit de catre un evaluator autorizat; noile prevederi – de la 1 ianuarie 2014 – conform carora in cazul cladirilor care apartin persoanelor juridice care aplica Standardele internationale de raportare financiara si aleg ca metoda de evaluare ulterioara modelul bazat pe cost, valoarea impozabila a acestora este valoarea rezultata din raportul de evaluare emis de catre un evaluator autorizat, depus la compartimentul de specialitate al administratiei publice locale.

In privinta calculului impozitului datorat de persoanele juridice, ca si prevedere generala, art. 253 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu completari si modificari ulterioare precizeaza ca: in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii; cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25%si 1,50% inclusiv; pentru stabilirea cotei de impozit, la solicitarea compartimentului de specialitate al autoritatii administratiei publice locale, contribuabilii au obligatia de a pune la dispozitia acestuia documente justificative, aferente activitatii pentru care sunt autorizati, referitoare la functionarea unitatii de cazare, cum ar fi: facturi de utilitati, facturi fiscale, bon fiscal, state de plata a salariatilor etc.

Pentru a determina impozitul pe cladiri, valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii poate fi, dupa cum este cazul: costul de achizitie, pentru cladirile dobandite cu titlu oneros; costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica; valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinandu-se seama de valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice similare sau apropiate, pentru cladirile obtinute cu titlu gratuit; valoarea de aport pentru cladirile intrate in patrimoniu in cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii; valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei dispozitii legale; in cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii.