Conform articolului 642 din legea 95/2006 , malpraxisul reprezintă eroarea profesională care aduce daune pacientului. Cei care pot răspunde disciplinar, dar şi penal sunt atât personalul medical, cât şi furnizorul de produse şi servicii medicale. De altfel, afla că malpraxisul nu se referă numai la medici, ci la toţi cei care practică profesii liberale, cum ar fi contabili autorizaţi, brokeri, stomatologi, farmacişti, arhitecţi etc.
În cazul medicilor sau al personalului medical, Conform art. 53 din Codul de Deontologie Medicală, medicii şi întreg personalul medical trebuie să folosească toate informaţiile de care dispun pentru a interpretă corect fiecare simptom sau pentru a prevedea complicaţiile ce pot apărea, ştiind istoricul medical al pacientului, cât şi problemele medicale actuale ale acestuia.
Când se poate aduce acuzaţia de malpraxis şi cum este ea analizată?
Un pacient poate înainta o plângere de malpraxis ori de câte ori considera că tratamentul unui medic, manevrele sau indicaţiile acestuia au fost unele necorespunzătoare, atunci când acesta a încălcat normele de confidenţialitate, când a delegat o persoană necalificată pentru a realiza anumite acţiuni, sau atunci când o procedură medicală i-a adus pagube mai mici sau mai mari.
Legea 95/2006 prevede faptul că asiguraţii de sănătate trebuie să încheie un contract individual cu casa de asigurări de sănătate, prin care se vă prevede dreptul de a da medicul în judecată. Totuşi, până la acest pas trebuie să se încerce timp de 15 zile rezolvarea pe cale amiabilă.
Modul în care o acuzaţia de malpraxis este judecată are la baza două principii : eroarea subiectivă şi cea obiectivă.
Astfel, se încearcă analizarea modului în care medicul sau personalul medical respectiv a acţionat, dacă au fost aplicate în mod eronat unele metode, dacă s-au interpretat greşit simptomele, istoricul medical al bolnavului, dacă examinarea nu a fost făcută aşa cum ar fi trebuit sau dacă medicul a omis recomandarea efectuării unor teste importante.
Eroarea subiectivă presupune faptul că medicul nu a acţionat conform regulilor, nu a ţinut seama de unele simptome sau antecedente medicale, neavând în vedere complicaţiile. Pe scurt, nu a acţionat aşa cum alt medic ar fi făcut-o, rezultatul fiind cu totul altul.
Eroarea obiectivă, însă, se referă la acele rezultate independente de modul de acţionare al medicului său al personalului medical: dotările insuficiente, apariţia unor reacţii ale bolnavului sau a bolii, neinformarea doctorului cu privire la unele simptome etc. Atunci când se ajunge la concluzia că orice medic ar fi procedat la fel şi rezultatul ar fi fost acelaşi, înseamnă că eroarea are un caracter obiectiv.
Atenţie, însă, pentru că, în cazurile în care bolnavul are anumite alergii sau anumite investigaţii ori tratamente prezintă anumite riscuri, el trebuie înştiinţat, fiind nevoit să semneze un acord care să certifice faptul că a fost informat cu privire la riscurile ce pot apărea.
Va rog sa imi spuneti cat ma costa o sedinta de consultanta intr-un caz de malpraxis ? Stomatologul s-a hotarat dupa 4 luni de ” tratament ” sa ma puna in strada ( cu prejudicii materiale si morale ) spunand ca : „Mai mult nu stiu „. Printr-un angajament mi-a returnat parte din bani. In urma incheierii unilaterale a „contractului ” inafara de trauma psihica au aparut multe cheltuieli pana la gasirea unui stomatolog care sa ma preia in halul in care m-a lasat. Am depus la CMDB deja 2 sesizari
Tergiversarea analizarii dosarului de malpraxis a de catre Comisia de Disciplina face sa treaca cele 6 luni in care ma inscriu legal.
Spre uimirea multora detin Fisa , Fisa tratament , radiografie , o multime de poze ( parte facute de dentist -fara semnatura mea , parte facute de autori- regizor, atelier Fuji, fotograf , parte din lucrarea dentara, Mock-up, modele ipsos si multe altele , analize , retete tratament – o gastrita dobandita dupa infometare)
DECI probe suficiente impotriva dentistului
Astept raspunsul
cu multumiri Dan St.