Părăsirea de domiciliu – una şi aceeaşi cu abandonul de familie?

Chiar dacă mulţi au această percepţie, părăsirea domiciliului conjugal din motive fortuite nu este acelaşi lucru cu abandonul de familie.

Viaţa de familie, relaţiile dintre soţi, copii şi relaţia lor cu părinţii se bucură de o serie de prevederi ale legii civile, însă există şi cazuri care impun şi unele măsuri cu caracter penal. După cum ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică, una dintre aceste situaţii, încadrată penal în categoria „Infracţiuni contra familiei”, este abandonul de familie.
Tatăl unui copil minor susţine că a fost obligat să-şi părăsească domiciliul conjugal în urma unui scandal în familie, recunoscând că s-a enervat atât de tare încât a luat cu el toţi banii din casă, ignorând că frigiderul era aproape gol, iar fiica sa, în vârstă de aproape doi anişori, nu avea practic ce să mănânce: „Soţia mea a fost nevoită să ceară ajutorul vecinilor ca să-i cumpere fetiţei lapte şi ce mai avea nevoie. M-a forţat să plec, chiar m-a ameninţat că o să-şi cheme părinţii de la ţară, să mă evacueze, ei fiind proprietari. De ruşinea vecinilor, am plecat, cu toate că amândoi avem viză de flotant în casa socrilor. Eu i-am trimis vorbă să mă primească înapoi, dar ea m-a ameninţat că ne vedem la tribunal. Vreau să ştiu dacă legea vede acest lucru ca abandon de familie şi pot să înfund puşcăria din cauză că soţia nu are niciun venit, eu am luat toţi banii din casă şi copilul suferă?”.

Părăsire de domiciliu
Dacă lucrurile stau aşa, situaţii de genul celei relatate mai sus se încadrează la părăsire de domiciliu şi nu la abandon de familie, precizează consilierul juridic, cele două încadrări fiind absolute diferite. Totul, din cauză că soţul şi tatăl unui minor susţine că a plecat fortuit din domiciliul conjugal şi nu pentru că asta i-a fost dorinţa. Totuşi, chiar dacă locuieşte în altă parte, bărbatul este obligat să se ocupe de copil şi familie în continuare, fiindcă statutul de soţ şi părinte îl obligă. Dacă soţia îi va respinge însă dreptul de a se ocupa de copil, soţul o poate da în judecată, urmând ca instanţa să dispună cele mai bune măsuri în favoarea intereselor minorului.

Ce este abandonul de familie
Pentru a nu se face confuzii între părăsirea de domiciliu fortuită şi abandonul de familie, legislaţia penală a stabilit clar dimensiunile abandonului de familie. Aşadar, abadonul de familie înseamnă săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzută de lege; c) neplata cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, care se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.
Răspunderea penală
Acţiunea penală pentru abandonul de familie se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împăcarea părţilor înlă-turând răspunderea penală. Dacă părţile nu s-au împăcat, însă în cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovăţia, poate pronunţa împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.