Arestare preventiva 29 zile

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4R3n7VGhMt8

a) notificarea primita de la organul de urmarire penala, privind arestul preventiv al salariatului si durata acestei dispozitii, care, justifica in fapt masura concedierii;

a) notificarea primita de la organul de urmarire penala, privind arestul preventiv al salariatului si durata acestei dispozitii, care, justifica in fapt masura concedierii;

b) motivarea in drept, constand in art. 61 lit. b) din Codul muncii;

c) precipitate instantei competente sa judece o eventuala contestare a concedierii si termenul in care aceasta contestatie trebuie depusa.

     Termenul de contestare este de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii deciziei de concediere. Instanta competenta sa judece un astfel de litigiu este tribunalul de la domiciliul reclamantului.

     Unele instante au considerat abuziva concedierea chiar la implinirea termenului de 60 de zile daca unitatea avea cunostinta despre iminenta eliberarii persoanei, iar interesele serviciului ar fi permis asteptarea revenirii la lucru.

     Socotim ca o asemenea solutie este nelegala. Daca legiuitorul a apreciat ca 60 de zile este un termen peste care nu se mai poate prelungi suspendarea contractului de munca, nu ar putea instanta sa aprecieze ca”interesele serviciului” ar permite o suspendare mai indelungata. Prevederea unui asemenea termen inlatura orice discutii in legatura cu momentul din care este posibila desfacerea contractului de munca in temeiul art. 61 lit. b) din Codul muncii.