Căsătoria cu un cetăţean străin

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/9YPVSzBPqaR

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat arată că forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează. Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă a legii române.
În condiţiile în care căsătoria se încheie în faţa unei autorităţi ce aparţine unui alt stat, ambasadele şi consulatele României pot efectua înscrierea certificatului de căsătorie emis de autorităţile statului în care îşi desfăşoară activitatea. Această înscriere este necesară pentru recunoaşterea căsătoriei de către autorităţile române, în vederea producerii de efecte juridice.

 Documentele  necesare înscrierii certificatului de căsătorie sunt: extrasul actului de căsătorie străin, apostilat  sau legalizat de autorităţile locale, în original şi copie; declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altei transcrieri în România; declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altor căsătorii anterioare ale cetăţeanului român; copia paşapoartelor soţilor; copia certificatelor de naştere ale soţilor; copia buletinului sau a cărţii de identitate din România; taxa consulară. Oricare din soţi poate depune cererea, însă la eliberarea documentului este obligatorie prezenţa ambilor soţi, care vor semna în registrul de stare civilă. Naşterile, căsătoriile, schimbările de nume şi decesele petrecute în străinătate nu figurează în evidenţele autorităţilor române decât dacă sunt declarate şi înregistrate. Dacă nu sunt înregistrate, autorităţile române nu le pot recunoaşte din oficiu.

În situaţia în care doi cetăţeni români cu domiciliul în România doresc să se căsătorească în străinătate, acest lucru este posibil doar în condiţiile în care ei sunt înregistraţi rezidenţi temporari de autorităţile din ţara în care doresc să încheie căsătoria, locuind în statul respectiv mai mult de 90 de zile. Ambasadele sau consulatele române din ţara respectivă pot încheia căsătoria în măsura în care sunt îndeplinite toate celelalte condiţii pentru încheierea căsătoriei. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul în care un cetăţean român doreşte să se căsătorească cu un cetăţean străin. Nu vor fi ignorate însă şi prevederile legislaţiei din ţara respectivă. În unele state este interzisă oficierea căsătoriilor la ambasadele sau consulatele străine. În aceste state căsătoriile oficiate la ambasade sau consulate nu sunt recunoscute. Este recomandat ca înainte de a lua o hotărâre cu privire la oficierea unei căsătorii în străinătate să se ia legătura cu ambasada ori consulatul român din ţara respectivă pentru a afla dacă oficierea căsătoriei este posibilă şi dacă căsătoria va fi recunoscută.

Căsătoria nu produce efecte asupa cetăţeniei nici unuia dintre soţi. Nici cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni străini nu dobândesc automat cetăţenia soţului, nici cetăţenii străini nu dobândesc automat cetăţenia română. Cetăţenii străini căsătoriţi cu cetăţeni români beneficiază totuşi de termene mai scurte de acordare a cetăţeniei, cu condiţia să îndeplinească toate celelalte cerinţe ale legii cetăţeniei române.
Relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.