La inceputul lunii februarie au intrat in vigoare noul Cod Penal si noul Cod de procedura penala, printre cele mai importante schimbari introduse numarandu-se sistemul de pedepse, modul de desfasurare a unui proces, dar si introducerea unor noi institutii.

In plus, pe langa noile coduri, din 1 februarie se aplica si noi reglementari privind executarea pedepselor, acestea fiind stabilite de Legea privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013.

Conform expunerii de motive a actului normativ, propunerea reflecta o serie de documente internationale si europene in materie, precum: Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor, Declaratia universala a drepturilor omului, precum si numeroase instrumente la nivelul Consiliului Europei, de la Recomandarea 2006 (2) a Consiliului Europei privind Regulile penitenciare europene, la numeroase recomandari care privesc aspecte distincte ale regimurilor penitenciare: tratamente medicale, suprapopularea penitenciara si liberarea conditionata, educatia si munca in penitenciare sau aspect privind masuri alternative detentiei.

Documentul este structurat in 7 titluri detaliate in cele ce urmeaza, ce completeaza reforma in materie penala si procesual penala materializata de adoptarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si Legii nr. 135/2010 privind codul de procedura penala.

Titlul I – Dispozitii generale

In primul titlu al legii sunt reluate normele fundamentale in materia executarii pedepselor, prin prezentarea principiilor legalitatii executarii pedepselor, respectarii demnitatii umane, interzicerii supunerii la tortura, tratamente inhumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum si al interzicerii discriminarii executarii pedepselor.

Astfel, conform actului normativ, pedepsele si masurile educative privative de libertate se executa numai in temeiul hotararilor judecatoresti definitiv, scopul executarii lor fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni. „Prin executarea pedepselor si a masurilor educative privative de libertate se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept, fata de regulile de convietuire sociala si fata de munca, in vederea reintegrarii detinutilor sau persoanelor internate in societate”, se puncteaza in documentul mentionat.

Acelasi document stabileste ca detinutii isi vor exercita toate drepturile civile si politice, cu exceptia celor interzise prin hotararea definitiva de condamnare.

Titlul II – „Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate”

Titlul II al legii, „Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate”, clarifica, pe de o parte, o serie de aspect ridicate in practica aplicarii din 2006 pana in prezent a reglementarilor privind executarea pedepselor, iar, pe de alta parte, clarifica modul in care este supravegheata, de catre judecator, masura cea mai restrictiva posibil, si anume privarea de libertate.

In primul rand, documentul stabileste o noua denumire – judecatorul de supraveghere a privarii de libertate. Concret, denumirea va fi folosita pentru judecatorul care isi desfasoara activitatea in penitenciare, centre de retinere si arestare preventive, centre educative si de detentie si a carui principal atributie este supravegherea si controlul legalitatii in eecutarea pedepselor si masurilor privative de libertate.

Totodata, in lege sunt enumerate toate atributiile pe care acest judecator le are, delimitandu-se in mod clar activitatea sa administrativa de cea administrativ-jurisdictionala. „Institutia judecatorului de supraveghere a privarii de libertate vine sa consolideze si sa exprime ferm optiunea legiuitorului roman pentru un control eficient a modului in care persoanele, minore sau majore, sunt private, potrivit legii, de libertatea lor, indiferent de spatiul de detinere”, precizeaza initiatorii in expunerea de motive.

Potrivit actului normativ citat, pe durata exercitarii atributiilor privind supravegherea executarii pedepselor si a masurilor privative de libertate, judecatorii nu pot desfasura alte activitati la instanta din cadrul careia au fost desemnati.

Titlul III – „Executarea pedepselor privative de libertate”

Titlul III, „Executarea pedepselor privative de libertate”, este dedicat in intregime reglementarii executarii pedepselor privative de libertate dispuse in cazul majorilor. Titlul cuprinde reglementari internationale si europene in materie, atat cele vechi, deja consacrate in legislatia autohtona, cat si cele adoptate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 275/2006, la care s-au adaugat cele mai recente rapoarte ale Comitetului european pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, precum si recenta jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie.

„In ceea ce priveste jurisprudenta CEDO, au fost avute in vedere atat spete mai vechi precum petra, Cotlet contra Romaniei, dar si cazuri recente, printre care Bragadireanu sau Petrea contra Romaniei”, se arata in expunerea de motive.

Titlul III este structurat in 10 capitole, dupa cum urmeaza:

Capitolul I, „Organizarea executarii pedepselor privative de libertate”, cuprinde informatii referitoare la Adminstratia Nationala a Penitenciarelor, la penitenciare, precum si la sectiile speciale de arestare preventiva.

Capitolul II, „Siguranta penitenciarelor”, reglementeaza siguranta penitenciarelor in stransa legatura cu cerinta garantarii ca masurile de siguranta sunt aplicare potrivit standardelor europene si internationale in materie.

Ca element de noutate, legea introduce posibilitatea audierii prin videoconferinta, in situatia in care un detinut se afla in alt penitenciar decat penitenciarul in care se desfasoara una din procedurile prevazute de lege. Mai mult chiar, se instituie inclusiv posibilitatea ca audierea prin videoconferinta sa fie realizata si in cazul altor proceduri judiciare in masura in care aceasta este posibila din punct de vedere tehnic.

Conform expunerii de motive, aceasta masura are drept scop asigurarea celeritatii procedurii si diminuarea unor costuri legate de deplasarea detinutilor.

Capitolul III, „Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate”, reia cele patru regimuri deja consacrate prin Legea nr. 275/2006: de maxima siguranta, inchis, semideschis si deschis.

Printre reglementarile prevazute la acest capitol se numara analizarea conduitei persoanei in vederea schimbarii regimului de executare a pedepsei dupa executarea a 6 ani si 6 luni inchisoare in cazul pedepselor cu detentiunea pe viata si a unei cincimi din durata pedepsei cu inchisoarea. De asemenea, s-a avut in vedere recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii si Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante facuta in urma vizitei din septembrie 2010 in locurile de detinere din Romania care viza ca perioada de revizuire initiala a regimului de executare a a pedepsei pentru detinutii condamnati pe viata sa fie redusa.

In plus, conform expunerii de motive, un aspect important reglementat in cadrul acestui capitol este acela al insotirii stabilirii regimului de executare de un program de resocializare adaptat fiecarui detinut in parte. Sub denumirea de „individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate”, noua masura prevede includerea condamnatilor in activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, moral-religioase, instruire scolara si formare profesionala.